PARTEA 3 – Nu a fost iubire: Sandra mi-a întins o ambuscadă misterioasă în afara IDAT (Lima, 1998) (Limba videoclipului:Spaniolă) /435/ https://youtu.be/YgDApfn96JE,
Day 209
Blestemul care mi-a distrus cariera: De ce am acceptat ajutorul acelui unchi trădător? – 3/3 (Limba videoclipului:Spaniolă) /428/ https://youtu.be/UuHXiQBOfjY
«Imaginile Diavolului au fost prezentate drept imagini ale sfinților
De la Marte la Sfântul Mihail: Cum Imperiul Roman a dat aripi statuilor sale: imaginea Diavolului a fost prezentată drept imaginea sfântului.
[BLOCUL 1 – ORIGINEA ICONOGRAFIEI ȘI INTERDICȚIA]
Ni s-a repetat până la epuizare că această imagine reprezintă binele și răul: în dreapta, Isus; în stânga, diavolul. Am fost învățați că răul este omul cu pielea închisă la culoare și părul scurt, în timp ce binele este omul cu pielea albă, părul lung și cu o aureolă sau o coroană solară deasupra capului.
Dar înainte de a considera acest lucru drept un fapt sigur, întreabă-te ceva esențial: de unde provine cu adevărat această versiune a faptelor?
Provine din Imperiul Roman și din structura ecleziastică care i-a moștenit puterea. Același imperiu care l-a executat pe Isus se închina în mod deschis zeilor solari.
Aici logica se rupe. Există texte antice precum Exodul 20 sau Deuteronomul 4 care stabilesc o interdicție clară și categorică: să nu te închini și să nu îngenunchezi în fața niciunei reprezentări, fie ea a cerului, a pământului, a oamenilor, a soarelui sau a lunii.
Dacă Imperiul Roman se închina soarelui, a persecutat mesajul original și apoi a construit Biserica oficială… de ce ar trebui să presupunem că convertirea sa a fost sinceră? Dacă astăzi ni se cere să îngenunchem în fața unor reprezentări și elemente care reproduc direct simbolistica solară, nu vedem oare exact aceeași închinare imperială, dar sub un alt nume?
Textul din Habacuc 2 pune problema cu o claritate zdrobitoare: La ce folosește o imagine mută? Oare poate ea să învețe ceva?
O sculptură sau o pictură nu ascultă, nu înțelege și nu are spirit. Interdicția de a li se aduce închinare nu este o dogmă oarbă; este o poziție rațională. O imagine nu poate face nimic pentru tine.
Asta nu înseamnă să considerăm valabil tot ceea ce a ajuns până în zilele noastre. Dacă aceste texte au trecut timp de secole prin filtrul și editarea mâinilor imperiale, manipularea textuală nu este doar o posibilitate: este o certitudine istorică. Au rescris relatările epocii lor și au modificat scrierile mai vechi pentru a-și consolida puterea.
[BLOCUL 2 – CONTRADICȚIA PĂRULUI LUNG]
Să clarificăm ceva fundamental: nu este vorba despre apărarea textului biblic și nici despre presupunerea că tot ceea ce conține este autentic. Istoria arată că manuscrisul care a ajuns până la noi a trecut prin filtre și interpolări pentru a se alinia intereselor puterii imperiale. Cu toate acestea, chiar și în interiorul acestor texte, propria logică expune fisurile tradiției vizuale care ne-a fost vândută.
Să luăm drept exemplu reprezentarea părului lung. Iconografia oficială ni l-a desenat pe Isus cu părul lung, dar dacă analizăm scrisori precum 1 Corinteni 11, narațiunea se prăbușește prin simpla sa coerență internă.
În acea scriere, Pavel afirmă explicit două lucruri: mai întâi, că el este un imitator al lui Cristos; și, în al doilea rând, că pentru un bărbat este o dezonoare sau o rușine să-și lase părul să crească.
Concluzia matematică este inevitabilă: nici acel apostol, nici Isus cel istoric nu purtau părul lung. Este o chestiune de onestitate logică elementară. Nimeni care pretinde că urmează cu fidelitate un maestru nu ar numi ‘rușine’ însăși înfățișarea acelui maestru.
De unde provine atunci imaginea bărbatului cu părul lung, pielea deschisă la culoare și coroana solară? Nu provine din realitatea istorică și nici din contextul primului secol. Provine din asimilarea estetică romană, care a luat trăsăturile propriilor divinități păgâne și le-a pus numele lui Isus pentru a facilita controlul religios. Ne-au vândut un portret fabricat de același imperiu care a distrus mesajul original.
[BLOCUL 3 – FALACIA TENTAȚIEI DIN DEȘERT]
Ni s-a spus, de asemenea, că această pictură reprezintă presupusa ispitire a lui Isus în deșert. Cu toate acestea, atunci când analizăm textele pe care structura oficială le-a folosit pentru a susține această relatare —precum Matei 4—, cusăturile se rup din nou.
În acel pasaj este citat Psalmul 91 pentru a susține scena: ‘El va porunci îngerilor Săi să te păzească, pentru ca piciorul tău să nu se lovească de piatră’. Dar dacă citești Psalmul 91 în întregime, protagonistul acelui text este cineva căruia nu i se întâmplă nimic, cineva lângă care cad o mie și zece mii la dreapta sa, dar răul nu ajunge la el.
Acest scenariu nu s-a împlinit niciodată în cazul lui Isus cel istoric. El a fost executat; el a căzut în fața violenței imperiale și mulți nu au căzut înaintea lui.
Ne-au prezentat acest tablou ca pe relatarea pioasă a unei ispitiri depășite, când, în realitate, au făcut să treacă drept împlinit un text despre protecție și invulnerabilitate care nu s-a împlinit, forțându-l pentru a da valabilitate narațiunii pe care au construit-o. Este încă o dovadă a modului în care imperiul a luat fragmente incomplete pentru a forța profeții și a consolida o istorie făcută după măsura propriilor interese.
[BLOCUL 4 – CONTRADICȚIA REGATELOR ȘI A ÎNCHINĂRII]
Relatarea ispitirii adaugă un alt element care se prăbușește prin simpla analiză deductivă. Ni se spune că Satan i-a oferit lui Isus toate regatele pământului în schimbul faptului de a îngenunchea și a i se închina.
Acum, gândește-te cu răceală: dacă Satan stăpânește toate regatele pământului, este logic să presupunem cărțile și canoanele oficiale aprobate de imperiile acestei lumi conțin un adevăr intact? Sau nu este mai logic să concluzionăm că aceleași scrieri oficiale sunt infiltrate și editate de cei care controlează aceste regate?
Dar contradicția devine și mai evidentă atunci când analizăm comportamentul pe care i-l atribuie lui Isus în alte pasaje. În relatarea celor zece leproși vindecați, narațiunea îl prezintă pe Isus permițându-i singurului care s-a întors să îngenuncheze la picioarele lui, afirmând că numai el i-a dat slavă lui Dumnezeu.
Aici trebuie puse întrebările fundamentale: Ar cere un om drept și respectuos față de Dumnezeu ca alți oameni să îngenuncheze înaintea lui? Ar cere exact același lucru pe care, chipurile, Satan i l-a cerut în deșert?
Ni se prezintă un personaj modelat după imaginea regilor și zeilor solari imperiali, tolerând și încurajând ca oamenii să îngenuncheze înaintea lui. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, în pasaje precum Evrei 1:6 se afirmă că toți îngerii trebuie să i se închine.
Acest lucru se lovește frontal de scrieri mai vechi precum Psalmul 97, unde se stabilește clar că închinarea îi aparține exclusiv lui Iehova —Creatorul care nu este o creatură și care nu poate muri—. Isus, în schimb, conform propriei relatări, a murit.
Piesele fabricate de imperiu pur și simplu nu se potrivesc.
[BLOCUL 5 – MANIPULAREA CITATULUI DIN PSALMUL 69]
Pentru a înlătura orice îndoială cu privire la modul în care aceste scrieri au fost manipulate și asamblate, să analizăm un exemplu concret care ne-a fost vândut drept actul suprem de iubire, dar care, atunci când examinăm sursele originale, se prăbușește complet.
Narațiunea tradițională ne spune că, fiind pe cruce, lui Isus i s-a dat oțet să bea pentru a ‘împlini o Scriptură’ și că în acel moment s-a rugat pentru cei care îl executau, spunând: ‘Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac’. Am fost învățați să vedem acest lucru ca pe o demonstrație a iertării dusă până la ultima suflare. Dar ce spune cu adevărat profeția citată?
Referința la oțet provine din Psalmul 69. Cu toate acestea, atunci când citești contextul complet al acelui psalm, tonul nu este unul de iertare sau de iubire față de dușmani; este exact opusul.
Protagonistul acelui psalm nu cere iertare pentru cei care îl martirizează. El cere judecată: cere ca ospățul dușmanilor săi să se transforme într-o capcană, ca ochii lor să fie orbiți și ca mânia să cadă asupra lor.
Cum este posibil ca un act prezentat drept iertarea supremă să citeze drept susținere un text în care protagonistul cere distrugerea agresorilor săi?
Aici este dezvăluită cusătura editării romane. Au luat versete izolate pentru a forța împlinirea presupuselor profeții, creând o relatare pioasă care promova resemnarea și supunerea în fața opresorului, în timp ce ignorau în mod deliberat contextul original al scrierii. Ne-au vândut o poveste cosmetizată de aceleași mâini care au editat cartea.
[BLOCUL 6 – INVERSAREA IMAGINII]
În fața acestor dovezi și contradicții istorice, concluzia este inevitabilă: Imperiul Roman nu a adoptat și nu a predicat niciodată învățătura originală pe care a persecutat-o, ci a absorbit-o și a modelat-o după conveniența sa.
De aceea, întrebarea definitivă trebuie pusă observând direct iconografia care ne-a fost impusă.
Privește cu atenție această reprezentare. Dacă cadrul istoric al Iudeii din primul secol indică faptul că populația locală avea tenul mai închis și purta părul scurt —în concordanță cu scrisorile atribuite lui Pavel—, este contradictoriu ca figura ‘dreptului’ să fi fost desenată cu trăsături nordice, păr lung și elemente solare imperiale.
Oare nu cumva istoria a fost inversată complet? Cine îl reprezintă cu adevărat pe opresor în acea pictură și cine îl reprezintă pe omul drept care a refuzat să se supună imperiului?
Imperiul și-a îmbrăcat propria imagine în mantia sfințeniei și a reprezentat trăsăturile poporului supus sub figura adversarului. Am fost învățați să venerăm estetica dominatorului și să respingem aspectul real al celor persecutați.
Gândește-te. Răspunsul nu se află în credința oarbă, ci în a pune sub semnul întrebării cui îi este de folos imaginea în fața căreia îngenunchezi.
[BLOCUL 7 – ESTETICA MILITARĂ A PRESUPUSEI IMAGINI]
Dacă mai există încă vreo îndoială cu privire la modul în care s-a perpetuat estetica celui care supune, este suficient să observăm presupusa imagine cu care l-au reprezentat pe protectorul ceresc, Sfântul Mihail.
Privește cu atenție statuile și picturile oficiale. Nu vezi acolo o entitate spirituală; vezi literalmente imaginea unui legionar roman. Este echipat cu coif, cuirasă, sabie ridicată și sandale militare. Este replica aproape exactă a statuilor zeului Marte pe care Roma îl venera deja.
Înșelătoria iconografică este absolută: i-au învățat pe oameni să îngenuncheze în fața unei reprezentări îmbrăcate exact ca soldații care i-au persecutat și i-au executat pe adevărații adepți.
Au luat figura opresorului militar, i-au adăugat aripi și le-au spus oamenilor că aceea era imaginea protectorului. A-i învăța pe oameni să venereze estetica dominatorului este dovada că imperiul nu și-a schimbat devoțiunea, ci doar a schimbat numele statuilor sale.
«
«În Marcu 3:29 se avertizează despre ‘păcatul împotriva Duhului Sfânt’, considerat de neiertat. Totuși, istoria și practica Romei dezvăluie o inversare morală alarmantă: adevăratul păcat de neiertat, conform dogmei lor, nu este violența sau nedreptatea, ci punerea sub semnul întrebării a credibilității Bibliei pe care ei înșiși au creat-o și au modificat-o. Între timp, crime grave precum uciderea unor nevinovați au fost ignorate sau chiar justificate de aceeași autoritate care pretindea infailibilitate. Această postare analizează modul în care a fost construit acest ‘păcat unic’ și felul în care instituția l-a folosit pentru a-și proteja puterea și pentru a justifica nedreptățile istorice.
În scopuri contrare lui Cristos se află Anticristul. Dacă citiți Isaia 11, veți vedea misiunea lui Cristos în a doua Sa venire, și nu este aceea de a-i favoriza pe toți, ci doar pe cei drepți. Însă Anticristul este incluziv; în ciuda faptului că este nedrept, el vrea să urce pe arca lui Noe; în ciuda faptului că este nedrept, el vrea să iasă din Sodoma împreună cu Lot… Fericiți sunt cei cărora aceste cuvinte nu li se par jignitoare. Cel care nu se simte jignit de acest mesaj, acela este drept, felicitări lui: Creștinismul a fost creat de romani, doar o minte prietenoasă cu celibatul, specifică liderilor greci și romani, dușmani ai evreilor din antichitate, ar putea concepe un mesaj ca cel care spune: ‘Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci au rămas feciorelnici. Ei îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpărați dintre oameni, ca prime roade pentru Dumnezeu și Miel’ în Apocalipsa 14:4, sau un mesaj similar acestuia: ‘Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer’, în Matei 22:30. Ambele mesaje sună ca și cum ar proveni de la un preot romano-catolic, și nu de la un profet al lui Dumnezeu care caută această binecuvântare pentru sine: Cine găsește o soție, găsește un bine și obține favoare de la Domnul (Proverbe 18:22), Levitic 21:14 Femeie văduvă, sau divorțată, sau necinstită, sau prostituată, el să nu ia; ci o fecioară din poporul lui să ia de soție.
Nu sunt creștin; sunt henoteist.
Cred într-un Dumnezeu suprem deasupra tuturor și cred că există mai mulți zei creați — unii credincioși, alții înșelători.
Mă rog doar Dumnezeului suprem.
Dar, deoarece am fost îndoctrinat din copilărie în creștinismul roman, am crezut în învățăturile lui timp de mulți ani.
Am aplicat acele idei chiar și atunci când bunul simț îmi spunea altceva.
De exemplu — ca să spun așa — am întors și celălalt obraz unei femei care deja mă lovise pe unul.
O femeie care, la început, s-a purtat ca o prietenă, dar apoi, fără niciun motiv, a început să mă trateze ca și cum aș fi fost dușmanul ei, cu un comportament ciudat și contradictoriu.
Influențat de Biblie, am crezut că devenise o dușmană din cauza unei vrăji și că avea nevoie de rugăciune ca să redevină prietena care fusese cândva (sau pretinsese că este).
Dar, în cele din urmă, totul s-a înrăutățit.
De îndată ce am avut ocazia să cercetez mai adânc, am descoperit minciuna și m-am simțit trădat în credința mea.
Am ajuns să înțeleg că multe dintre acele învățături nu proveneau din adevăratul mesaj al dreptății, ci din elenismul roman infiltrat în Scripturi.
Și am confirmat că fusesem înșelat.
De aceea, acum denunț Roma și frauda ei.
Nu lupt împotriva lui Dumnezeu, ci împotriva calomniilor care i-au corupt mesajul.
Proverbele 29:27 declară că cel drept urăște pe cel rău.
Totuși, 1 Petru 3:18 susține că cel drept a murit pentru cei răi.
Cine ar putea crede că cineva ar muri pentru cei pe care îi urăște?
A crede asta înseamnă a avea credință oarbă; înseamnă a accepta incoerența.
Iar când se predică credința oarbă, nu este oare pentru că lupul nu vrea ca prada sa să vadă înșelăciunea?
Iehova va striga ca un războinic puternic: ‘Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!’
(Apocalipsa 15:3 + Isaia 42:13 + Deuteronomul 32:41 + Naum 1:2–7)
Și ce zici de așa-zisa ‘iubire pentru dușmani’, pe care, potrivit unor versete biblice, Fiul lui Iehova ar fi predicat-o — chemând oamenii să imite perfecțiunea Tatălui prin dragoste universală?
(Marcu 12:25–37, Psalmul 110:1–6, Matei 5:38–48)
Aceasta este o minciună răspândită de dușmanii Tatălui și ai Fiului.
O doctrină falsă născută din amestecul elenismului cu cuvintele sfinte.
«
«
Reprezentările imperiale ale lui Mihail adoptă simbolismul militar roman și funcționează ca imagini aliniate cu puterea Romei. În această funcție simbolică, ele seamănă mai mult cu ‘îngerul Romei’ descris în tradițiile evreiești ulterioare decât cu o figură de rezistență împotriva răului. Samael (ebraică: Sammā’ēl, ‘Otrava lui Dumnezeu’, înțeleasă ca ‘Otrava lui Dumnezeu’ sau ‘Orbirea lui Dumnezeu’, mai rar ‘Smil’, ‘Samil’ sau ‘Samiel’) este un arhanghel din tradiția talmudică și post-talmudică, descris ca acuzatorul (Ha-Satan), ispititorul și distrugătorul (Mashhit). În calitate de înger păzitor și prinț al Romei, el este dușmanul de moarte al lui Israel (și, prin urmare, al lui Mihail). La începutul culturii evreiești în Europa, Samael s-a impus ca reprezentant al creștinismului — religia creată de Imperiul Roman pentru a-și impune doctrina rea: ‘Nu te împotrivi răului; întoarce-mi și celălalt obraz’ — datorită identificării sale cu Roma (tocmai din acest motiv). //443
Proverbele 29:27: Cei drepți îi detestă pe cei răi, iar cei răi îi detestă pe cei care umblă în neprihănire. Proverbele 17:15: Cel care îl îndreptățește pe cel rău și cel care îl condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea lui Iehova. Când Papa Francisc spune că nimeni nu merită pedeapsa cu moartea deoarece demnitatea umană prevalează întotdeauna și când spune că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii, Francisc spune, de fapt: ‘Acest ucigaș are demnitate, merită să trăiască, iar Dumnezeu îl iubește.’ [ROMA — Papa Francisc a declarat că pedeapsa cu moartea este inadmisibilă în toate cazurile, ‘deoarece constituie un atac împotriva inviolabilității și demnității persoanei umane’, a anunțat Vaticanul pe 2 august, schimbând astfel învățătura Bisericii Romano-Catolice cu privire la această chestiune. 2 august 2018 – nytimes . com] 2 Tesaloniceni 2:8: Atunci va fi descoperit cel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale. Papa Francisc a declarat că pedeapsa cu moartea este inadmisibilă în toate cazurile, spunând: ‘Există o conștientizare tot mai mare că demnitatea persoanei nu se pierde nici măcar după comiterea unor infracțiuni foarte grave.’ Proverbele 28:4: Cei care părăsesc legea îi laudă pe cei răi, dar cei care păzesc legea luptă împotriva lor. Isaia 11:4: El îl va ucide pe cel rău cu suflarea buzelor Sale. Dacă religia lui Isus era legată de Lege și de Profeți, iar Roma nu le respecta mesajul, este logic să concluzionăm că nu respecta nici Legea, nici Profeții. Prin urmare, contradicțiile din textele pe care Roma a ajuns să le numească ‘Vechiul Testament’ nu sunt surprinzătoare. Vă voi arăta câteva exemple: Geneza 4:15: Ucigaș protejat de pedeapsa cu moartea. Numeri 35:33: Ucigaș condamnat la moarte. Ezechiel 33:18-20: Cel drept poate deveni nedrept, iar cel nedrept poate deveni drept. În schimb, Daniel 12:10: Cel drept nu poate deveni nedrept, iar cel nedrept nu poate deveni drept. Acum, dacă cel nedrept ar putea într-adevăr să devină drept, mesajul original al lui Isus nu ar fi fost persecutat de nimeni, ci ar fi fost acceptat de toți. //683
«
1 روم کی جانب سے کینونائز کیے گئے اس بیان اور سورج کی تصویر کے درمیان تعلق دیکھیں: میں «دنیا کا نور» ہوں۔ «میں سورج ہوں»۔ https://ellameencontrara.com/2026/08/24/idi22sunw/ 2 만일 사탄이 세상을 다스린다면… 그 책들은 누구의 것인가? https://ellameencontrara.com/2026/08/07/idi30-evilbooks/ 3 Папа Римський і ворог Диявола: Сильний чоловік. https://antibestia.com/2026/06/25/idi08md/ 4 Por que fizeram passar o rosto de Zeus pelo de Jesus? Por que fizeram passar os ensinamentos de um filósofo grego pelos de Jesus? https://antibestia.com/2026/05/02/por-que-fizeram-passar-o-rosto-de-zeus-pelo-de-jesus-por-que-fizeram-passar-os-ensinamentos-de-um-filosofo-grego-pelos-de-jesus/ 5 БИБЛИЙН АПОЛОГЕТЧИЙН ХАР ДАРС https://purifying-the-message.blogspot.com/2026/08/blog-post_640.html
«OZN-ul și dragonul
Roman didactic creat pentru a demonta dogmele.
Intriga: ‘Cu mii de ani în urmă, reptilele au invadat Pământul, iar în întreaga lume au vărsat mult sânge nevinovat în ritualuri absurde. Șarpele și-a schimbat pielea, dar nu și esența, de aceea astăzi forțele draconice ale invadatorilor spun: ‘Uneori te atacăm fără justificare, dar amintește-ți că toți suntem imperfecți, noi te-am învățat asta, te-am făcut să repeți asta și nu trebuie să pui la îndoială acest lucru, de aceea nu ne critica, pentru că suntem sacri, lasă jos armele care sunt cuvintele tale și ne vom îmbunătăți comportamentul, dar chiar dacă recidivăm, trebuie să ne iubești și să ne consideri demni de respect și trebuie întotdeauna să ne tratezi așa cum ai vrea să fii tratat, pentru că toți suntem egali».
Un bărbat sătul de ostilitatea reptilelor descoperă frauda, ceea ce se află în spatele măștilor și al argumentelor draconienilor, și descoperă că aceștia au ucis și au calomniat în mod josnic mulți oameni care, asemenea lui, li s-au opus cu câteva secole în urmă. Din respect pentru acei eroi care au fost uciși de reptile și din respect de sine, și bazându-se pe planurile lăsate de predecesorii săi în lupta împotriva reptilelor, el a construit un OZN (un blog) cu ajutorul căruia lansează cuvinte împotriva reptilelor în întreaga lume, în timp ce, în același timp, le cere aliaților săi întăriri. Unde sunt aliații săi? Cine se va alătura războiului împotriva reptilelor? Cine va putea, de asemenea, să învețe să creeze și să piloteze acest tip de OZN?’
‘OZN-ul’, în acest caz, este un mijloc de comunicare, precum o pagină web, care lansează raze puternice de lumină (într-adevăr), raze care îi ajută pe cei drepți. Pe cei aleși!
Acesta este motorul natural al navei mele, ‘nava mea extraterestră’. Funcționează cu energia tuturor gândurilor umane (Proverbele 10:24), deoarece în omenire există oameni drepți și nedrepți. Când dorințele celor dintâi menționați se împlinesc, și temerile celor din urmă menționați devin realitate. De aceea, cei care și-au dorit să mă găsească m-au găsit, iar cei care s-au temut să mă găsească m-au găsit și ei.
Proverbele 10:24: ‘Ceea ce se teme cel nedrept i se va întâmpla, dar dorințele celor drepți se vor împlini’.
Proverbele 29:27: ‘Cei drepți îi urăsc pe cei nedrepți, iar cei nedrepți îi urăsc pe cei drepți’.
Este logic: victoria dreptății este victoria celor drepți și eșecul celor nedrepți. Dacă ura este reciprocă, este imposibil ca iubirea dușmanului să fi făcut vreodată parte din mesajul original al celui drept.
Dacă lumea ar urma să se sfârșească din cauza celor care au arme de distrugere în masă, cel nedrept ar spune: ‘Dacă vinovații nu sunt salvați, atunci nici nevinovații să nu fie salvați’. Nu este drept ca nevinovații să piară împreună cu cei vinovați de dezastru. Iar ceea ce este drept este ceea ce trebuie să se întâmple: cei drepți să fie salvați.
Daniel 12:10 spune că ‘cei răi vor continua să facă răul și niciunul dintre cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege’. Acest lucru are sens pentru mine, deoarece cei răi care au ascultat mesajul celor drepți în vremea lui Isus nu au devenit drepți doar pentru că l-au ascultat. Cei drepți au avut ochi să vadă și urechi să audă. Dacă este adevărat că Isus a spus: ‘Cel care are ochi să vadă, să vadă; cel care are urechi să audă, să audă’, acest lucru se potrivește perfect: ar însemna că el însuși știa că nu toți vor înțelege mesajul său.
Prin urmare, Daniel 12:10 era la fel de valabil în vremea lui Isus precum este acum și precum ar fi fost în epoca în care se presupune că romanii s-au convertit la religia sa. Cel nedrept nu devine drept doar pentru că ascultă un mesaj despre dreptate. Ecleziasticul 12 avertizează, de asemenea, cu privire la a face bine celui rău.
De aceea sunt convins că Roma nu s-a convertit, ci a transformat mesajul pe care îl persecutase într-unul care îi convenea. Una dintre cele mai mari dovezi este 1 Petru 3:18: ‘cel drept pentru cei nedrepți’. Ce sens are ca cel drept să-și dea viața pentru cel rău? Este ca un erou care, în loc să moară pentru a salva poporul pe care îl iubește, moare pentru a salva dragonul care îi amenință poporul. Este absurd. Este ca și cum versiunea evenimentelor ar fi fost scrisă chiar de dragon; și, de fapt, exact asta văd în relatarea pe care imperiul său a ajuns în cele din urmă să o canonizeze.
Dacă cel nedrept va rămâne întotdeauna nedrept, ce rost are să fie salvat împreună cu cel drept? Nu are niciun rost.
Eu sunt José Carlos Galindo Hinostroza, creatorul blogului: https://ntiend.me (https://gabriels.work). Acest blog nu este doar în limba spaniolă și are ca scop respectarea inteligenței în fața dogmei. Acest blog nu a fost creat pentru a apăra Biblia sau pentru a-i căuta o interpretare alternativă, deoarece asta ar însemna să-i acordăm credit ca unui bloc coerent de mesaje. Textele atribuite acolo sfinților conțin prea multe contradicții pentru a le eticheta drept simple accidente sau diferențe de interpretare. În timp ce sfinților li se atribuie mesaje atât de iubire, cât și de ură față de dușmanii lor, aici este ceva ascuns. Problema nu este cum să interpretăm Biblia sau enigmele ei, ci să știm cât de departe ajung rădăcinile înșelăciunii: dacă mesajele sunt falsificate, nu are sens să pierdem timpul încercând să descifrăm enigme biblice posibil falsificate de mâna care i-a ucis pe sfinți și le-a însușit scrierile pentru a-și aroga autoritatea morală de a determina care scriere, originală sau scrisă de acea mână ucigașă, trebuia considerată ‘adevărul’ și care nu.
Exemplu al acestor contradicții:
Profeții ne arată un Dumnezeu care nu-și iubește dușmanii:
Psalmii 5:4-5 Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-i placă răutatea… Îi urăști pe toți cei care săvârșesc nelegiuirea.
Isaia 42:1
Iată-l pe slujitorul Meu, pe care l-am ales;
Isaia 42:13: Domnul va ieși ca un războinic… împotriva dușmanilor Săi va birui.
În profeția care îl însoțește pe slujitorul lui Dumnezeu există o descriere și o condamnare a idolatriei: 17 Se vor da înapoi și vor fi foarte rușinați cei care se încred în idoli și spun chipurilor turnate: Voi sunteți dumnezeii noștri.
Matei 12:18
Iată-l pe slujitorul Meu, pe care l-am ales;
Matei 5:44-45
Iubiți-vă dușmanii… ca să fiți fiii Tatălui vostru, care face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni…
(Nu există nicio descriere și nicio condamnare a idolilor atribuită lui Isus)
Naum 1:2: Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător… și păstrează mânie împotriva dușmanilor Săi.
Dacă Matei 5:17-18 este adevărat, Isus a negat sentimentele lui Dumnezeu sau Roma?
Dacă Exodul 21:14 este legea ochi pentru ochi, Isus a negat-o sau Roma, care nu a respectat Exodul 20:5?
Dacă Roma nu a respectat adevăratul mesaj al lui Isus, trebuie să avem deplină încredere că a respectat integritatea mesajelor legii și ale profeților și mesajele martorilor lui Isus?
Dacă iubirea lui Dumnezeu este universală, dacă iubirea Lui este un dar pentru toți, așa cum spune Papa Leon al XIV-lea, de ce Dumnezeu îi orbește pe unii pentru ca ei să nu iasă niciodată din înșelăciune? De ce îi salvează doar pe sfinți?
De ce, atunci când îl trimite pe Mihail, nu îl trimite în favoarea întregii omeniri, ci doar în favoarea celor drepți?
Daniel 12:1 În vremea aceea se va ridica Mihail, marele prinț care este de partea fiilor poporului tău; și va fi un timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când există oameni și până în vremea aceea; dar în vremea aceea poporul tău va fi eliberat, toți cei care vor fi găsiți scriși în carte.
Proverbele 11:8 Cel drept este izbăvit din necaz, iar cel nelegiuit îi ia locul.
Isaia 6:8 După aceea am auzit glasul Domnului, care zicea: Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi? Atunci am răspuns: Iată-mă, trimite-mă pe mine.
Isaia 6:9 Și a zis: Du-te și spune acestui popor: Ascultați bine, dar nu înțelegeți; vedeți cu adevărat, dar nu pricepeți. 10 Împietrește inima acestui popor, îngreunează-i urechile și orbește-i ochii, ca să nu vadă cu ochii lor, să nu audă cu urechile lor, să nu înțeleagă inima lor, să nu se întoarcă și să nu fie vindecați.
Daniel 12:10 Mulți vor fi curățiți, albiți și purificați; cei nelegiuiți vor lucra cu nelegiuire și niciunul dintre cei nelegiuiți nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.
Isaia 6:11 Și eu am zis: Până când, Doamne? Și El a răspuns: Până când cetățile vor fi pustiite și fără locuitori, și nu va mai fi om în case, iar țara va fi transformată într-un pustiu; 12 până când Domnul îi va îndepărta pe oameni și va înmulți locurile părăsite în mijlocul țării. 13 Și dacă va mai rămâne în ea a zecea parte, și aceasta va fi din nou nimicită; dar, precum stejarul și terebintul, care, atunci când sunt tăiați, mai păstrează încă trunchiul, tot așa va fi trunchiul, sămânța sfântă.
Daniel 12:7 Și am auzit pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, ridicându-și mâna dreaptă și mâna stângă spre cer și jurând pe Cel care trăiește veșnic că va fi pentru o vreme, vremuri și jumătatea unei vremi. Și când se va sfârși împrăștierea puterii poporului sfânt, toate aceste lucruri se vor împlini.
Apocalipsa 7:2 Am văzut și un alt înger care se ridica de unde răsare soarele și avea pecetea Dumnezeului celui viu; și a strigat cu glas tare celor patru îngeri cărora li se dăduse puterea să facă rău pământului și mării, 3 spunând: Nu faceți rău pământului, nici mării, nici copacilor, până când nu vom pecetlui pe frunțile lor pe slujitorii Dumnezeului nostru. 4 Și am auzit numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii de pecetluiți din toate semințiile fiilor lui Israel.
Cine este adevăratul Israel profetic, adevăratul popor ales, dacă nu exclusiv și numai cei drepți, indiferent de naționalitatea lor?
Puneți piesele cap la cap și veți vedea că cei răi nu sunt niciodată iubiți de Dumnezeu.
Psalmii 82:1 Dumnezeu stă în adunarea dumnezeilor;
În mijlocul dumnezeilor judecă.
2 Până când veți judeca nedrept,
Și veți lua partea celor nelegiuiți? Selah.
Psalmii 5:9 Căci în gura lor nu este sinceritate;
Lăuntrul lor este răutate,
Gâtlejul lor este un mormânt deschis,
Cu limba lor vorbesc lingușiri.
Minciuna etichetelor este expusă: Dacă ‘semit’ descrie mai multe popoare, atunci nu este logic transparent să folosești ‘antisemit’ ca și cum ‘semit’ ar însemna exclusiv ‘evreu’.
Psalmii 82:3 Apărați pe cel slab și pe orfan;
Faceți dreptate celui asuprit și celui lipsit.
4 Eliberați pe cel asuprit și pe cel nevoiaș;
Eliberați-l din mâna celor nelegiuiți.
Psalmii 5:10 Pedepsește-i, Dumnezeule;
Să cadă prin propriile lor sfaturi;
Alungă-i din cauza mulțimii fărădelegilor lor,
Pentru că s-au răzvrătit împotriva Ta.
11 Dar să se bucure toți cei care se încred în Tine;
Să strige de bucurie pentru totdeauna, pentru că Tu îi aperi; Să se bucure în Tine cei care iubesc numele Tău.
12 Căci Tu, Doamne, vei binecuvânta pe cel drept; Îl vei înconjura cu bunăvoința Ta ca și cu un scut.
Psalmii 11:5 Domnul îl încearcă pe cel drept; Dar pe cel rău și pe cel care iubește violența, sufletul Său îi urăște.
6 Peste cei răi va face să plouă nenorociri; Focul, pucioasa și vântul arzător vor fi partea paharului lor.
‘Reptilienii nu sunt permiși în nava spațială.’
Psalmii 118:1 Lăudați pe Domnul, căci El este bun; Căci îndurarea Lui ține pentru totdeauna. 2 Să spună acum Israel: Căci îndurarea Lui ține pentru totdeauna.
Psalmii 118:19 Deschideți-mi porțile dreptății; Voi intra pe ele, Îl voi lăuda pe IAH. 20 Aceasta este poarta Domnului; Cei drepți vor intra pe ea.
Isaia 66:21 Și voi lua, de asemenea, dintre ei pentru preoți și leviți, spune Domnul. 22 Căci, după cum cerurile noi și pământul cel nou pe care le fac vor rămâne înaintea Mea, spune Domnul, tot așa vor rămâne urmașii voștri și numele vostru.
Levitic 21:14 Nu va lua de soție văduvă, sau repudiată, sau infamă, sau prostituată; ci va lua de soție o fecioară din poporul său.
«
«A Patra Fiară și Împărăția Dogmei… Trezirea Există Doar Atunci Când Rupe un Ritual. Dacă Ritualul Continuă, Nu a Existat Nicio Trezire.
Îți spun să te trezești, să te eliberezi de sistem, să încetezi să fii un zombi. Îți spun că ‘ți-ai deschis deja ochii’ și că acum faci parte dintre puținii care gândesc singuri. Dar dacă privești cu atenție, vei descoperi contradicția: presupusul mesager al libertății poartă pe piept chiar simbolul dogmei pe care pretinde că o combate. Nu este un eliberator; este un pseudo-eliberator, doar o altă distragere a atenției creată de sistemul care te ține în genunchi.
Puterea unei dogme nu se teme de ceea ce gândești în timp ce privești un ecran. Se teme de ceea ce faci când îl închizi. Un mesaj care te face să te simți rebel, dar nu îți schimbă comportamentul, nu te-a eliberat; ți-a oferit doar o identitate confortabilă din care poți continua să te supui. Pseudo-eliberatorul îți oferă estetica gândirii critice, dar nu menționează niciodată minciuna specifică ce susține ritualul tău. Vorbește împotriva autorității în mod abstract, astfel încât să nu descoperi niciodată ce dogmă te programează cu adevărat.
Mulți cred că masele dorm și doar așteaptă să fie trezite de un adevăr. Dar nu toți dorm într-un mod care să le permită să se trezească. Unii își iubesc lanțurile deoarece acestea le oferă ordine, sentimentul apartenenței și sens. Pentru ei, ritualul nu este o închisoare — este un refugiu. Iar pseudo-eliberatorul le oferă exact ceea ce caută: o scuză pentru a se simți superiori fără să abandoneze simbolul care îi conduce.
De aceea, când ceasul arată 18:00, nu există niciun conflict și nicio îndoială. Persoana se uită la ceas, zâmbește cu seninătatea cuiva care crede că s-a trezit și îngenunchează în fața acelorași trei cărămizi ca întotdeauna. Sistemul nu se teme de discursuri care sună critic; se teme de un comportament care încetează să alimenteze ritualul. Dacă un mesaj te consolează, dar nu îți transformă acțiunile, nu te-a eliberat — doar te-a transformat într-un sclav mândru de lanțurile sale.
‘Și iată că acest corn avea ochi ca ochii unui om și o gură care rostea vorbe mari… A patra fiară va fi o a patra împărăție pe pământ, care va fi diferită de toate celelalte împărății și va devora tot pământul, îl va călca în picioare și îl va zdrobi în bucăți.’ (Daniel 7:8, 23)
Ceea ce contează pentru corn este ca toți să trăiască în genunchi înaintea obiectelor care însoțesc răspândirea dogmelor sale. Cine își pleacă trupul își pleacă și voința.
Acel corn nu a domnit doar prin forță; și-a altoit dogmele chiar în textele sacre însele pentru a distorsiona percepția adevărului. Scopul său nu este ca oamenii să înțeleagă, ci ca ei să trăiască în genunchi înaintea simbolurilor și obiectelor care îi legitimează autoritatea.
De aceea este obsedat de fabricarea unor ‘treziri’ false și de menținerea controlului asupra narațiunii. Cea mai mare teamă a sa este ca adevărata profeție să se împlinească: cea care anunță căderea sa inevitabilă chiar în momentul în care cei care dorm cu adevărat își deschid ochii și abandonează ritualul.
«
«Mergând pe Marginea Morții de-a Lungul Drumului Întunecat, Căutând Totuși Lumina Interpretând luminile ce se revarsă peste munți pentru a evita un pas greșit, pentru a scăpa de moarte. █
Noaptea a coborât peste autostrada centrală, un văl de întuneric acoperind drumul șerpuitor ce se strecura prin munți. Nu mergea fără scop—calea sa era libertatea—dar călătoria abia începuse. Cu trupul amorțit de frig și stomacul gol de zile întregi, singura lui companie era umbra sa alungită, proiectată de farurile camioanelor care vuiau pe lângă el, înaintând necontenit, indiferente la prezența lui. Fiecare pas era o provocare, fiecare curbă o nouă capcană pe care trebuia s-o evite nevătămat.
Timp de șapte nopți și șapte dimineți, a fost forțat să înainteze de-a lungul liniei galbene subțiri a unui drum îngust cu două benzi, în timp ce camioane, autobuze și remorci treceau în goană la doar câțiva centimetri de trupul său. În întuneric, vuietul asurzitor al motoarelor îl învăluia, iar luminile camioanelor din spate își proiectau strălucirea asupra munților din față. În același timp, altele veneau din direcția opusă, obligându-l să decidă în fracțiuni de secundă dacă să-și accelereze pașii sau să rămână pe poziție în această călătorie periculoasă—unde fiecare mișcare făcea diferența dintre viață și moarte.
Foamea era o fiară care-l devora din interior, dar frigul nu era mai puțin nemilos. În munți, zorii erau o gheară invizibilă care-i străpungea oasele, iar vântul îi înfășura trupul cu suflarea sa înghețată, ca și cum ar fi vrut să stingă ultima scânteie de viață pe care o mai avea. Căuta adăpost oriunde putea—uneori sub un pod, alteori într-un colț unde betonul îi oferea o brumă de protecție—dar ploaia nu avea milă. Apa i se infiltra prin hainele zdrențuite, i se lipea de piele și îi fura ultimele fărâme de căldură.
Camioanele își continuau marșul, iar el, cu speranța încăpățânată că cineva va avea milă, își ridica mâna, așteptând un gest de umanitate. Dar șoferii treceau pe lângă el—unii cu priviri disprețuitoare, alții pur și simplu ignorându-l, ca și cum ar fi fost o fantomă. Din când în când, câte un suflet milos se oprea și îi oferea o scurtă călătorie, dar erau puțini. Cei mai mulți îl priveau ca pe o pacoste, doar o altă umbră pe drum, un om care nu merita ajutor.
Într-una din acele nopți nesfârșite, disperarea l-a împins să scormonească prin rămășițele de hrană abandonate de călători. Nu simțea rușine să recunoască: se lupta cu porumbeii pentru mâncare, smulgând bucăți de biscuiți întăriți înainte ca acestea să dispară. Era o luptă inegală, dar el era unic—nu era dispus să se plece înaintea niciunei imagini pentru a-i aduce onoruri și nici să accepte vreun om ca fiind ‘singurul său Domn și Mântuitor.’ A refuzat să urmeze tradițiile religioase impuse de fanaticii religioși—aceia care l-au răpit de trei ori din cauza diferențelor de credință, aceia ale căror calomnii l-au împins pe acea linie galbenă. Într-un alt moment, un om bun i-a oferit o bucată de pâine și un suc—un gest mic, dar un balsam pentru suferința lui.
Dar indiferența era norma. Când cerea ajutor, mulți se îndepărtau, ca și cum s-ar fi temut că nenorocirea lui ar putea fi contagioasă. Uneori, un simplu ‘nu’ era suficient pentru a-i zdrobi speranța, dar alteori, disprețul era reflectat în cuvinte reci sau priviri goale. Nu putea înțelege cum puteau să-l ignore, pe cineva care abia se mai ținea pe picioare, cum puteau să vadă un om prăbușindu-se și să nu clipească măcar.
Și totuși, a continuat să meargă—nu pentru că avea putere, ci pentru că nu avea altă alegere. A înaintat pe drum, lăsând în urmă kilometri de asfalt, nopți fără somn și zile fără hrană. Adversitatea l-a lovit cu tot ce avea, dar el a rezistat. Pentru că, în adâncul sufletului său, chiar și în cea mai neagră disperare, încă ardea o scânteie de supraviețuire, alimentată de dorința lui de libertate și dreptate.
Psalmii 118:17
‘Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului.’
18 ‘Domnul m-a pedepsit aspru, dar nu m-a dat morții.’
Psalmii 41:4
‘Am zis: Doamne, ai milă de mine și vindecă-mă, căci mărturisesc cu pocăință că am păcătuit împotriva Ta.’
Iov 33:24-25
‘Atunci Dumnezeu Se va îndura de el și va zice: ‘Scapă-l, ca să nu se coboare în groapă, căci am găsit o răscumpărare pentru el.»
25 ‘Carnea lui va redeveni proaspătă ca în tinerețe, el va întineri din nou.’
Psalmii 16:8
‘L-am pus necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.’
Psalmii 16:11
‘Îmi vei arăta calea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice la dreapta Ta.’
Matei 7:13-14 Intrați pe poarta cea strâmtă; căci largă este poarta și lată este calea care duce la pieire, și mulți sunt cei ce intră pe ea; dar strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o găsesc.
Leviticul 21:13 El își va lua de soție o fecioară. 14 Nu va lua de soție o văduvă, nici o femeie divorțată, nici una necinstită, nici o prostituată, ci își va lua de soție o fecioară din poporul său, 15 ca să nu-și pângărească sămânța în mijlocul poporului său; căci Eu sunt DOMNUL, care îl sfințesc.
Isaia 51:7 Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți dreptatea, popor în a cărui inimă este legea Mea. Nu vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor. 8 Căci molia îi va mânca precum o haină și viermele îi va mânca precum lâna; dar dreptatea Mea va dăinui pentru totdeauna și mântuirea Mea din neam în neam.
Psalmii 119:1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă după legea DOMNULUI.
Deuteronomul 19:18 Judecătorii să cerceteze bine; și dacă martorul acela este un martor mincinos și a mărturisit mincinos împotriva fratelui său, 19 atunci să-i faceți așa cum plănuise el să-i facă fratelui său; astfel să îndepărtezi răul din mijlocul tău. 20 Ceilalți vor auzi și se vor teme și nu vor mai săvârși o asemenea faptă rea în mijlocul tău. 21 Ochiul tău să nu-l cruțe: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
Psalmii 119:34 Dă-mi pricepere și voi păzi legea Ta și o voi împlini din toată inima mea.
Daniel 12:3 Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce îi îndrumă pe mulți la dreptate vor fi ca stelele, în vecii vecilor.
Psalmii 41:11 Prin aceasta voi cunoaște că Îți găsești plăcerea în mine: că vrăjmașul meu nu triumfă asupra mea.
Mica 7:10 Atunci vrăjmașa mea va vedea și rușinea o va acoperi, ea, care îmi zicea: ‘Unde este DOMNUL, Dumnezeul tău?’ Ochii mei o vor vedea; acum ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe ulițe.
Psalmii 41:12 Dar pe mine m-ai sprijinit în neprihănirea mea și m-ai așezat înaintea feței Tale pentru totdeauna.
Apocalipsa 11:4
‘Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Dumnezeului pământului.’
Isaia 11:2
‘Duhul Domnului Se va odihni peste El: duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul.’
Am făcut greșeala de a apăra credința din Biblie, dar din ignoranță. Totuși, acum văd că nu este cartea de călăuzire a religiei persecutate de Roma, ci a celei create de Roma pentru a se desfăta prin celibat. De aceea au predicat un Hristos care nu se căsătorește cu o femeie, ci cu biserica Sa, și îngeri care, deși au nume masculine, nu arată ca niște bărbați (trageți propriile concluzii).
Estas imagini sunt afine sfinților falși, celor care sărută statui de ipsos. Aceste statui seamănă cu cele ale zeilor greco-romani, deoarece sunt aceiași zei reprezentați, doar că sub alte nume.
Mesajul lor este incompatibil cu interesele adevăraților sfinți. Prin urmare, aceasta este penitența mea pentru acel păcat neintenționat. Negând o religie falsă, le neg pe toate celelalte. Și când voi termina această penitență, atunci Dumnezeu mă va ierta și mă va binecuvânta cu ea, cu acea femeie specială de care am nevoie. Pentru că, deși nu cred toată Biblia, cred ceea ce mi se pare drept și logic în ea; restul este calomnie romană.
Proverbele 28:13
‘Cel ce își ascunde păcatele nu va propăși, dar cel ce le mărturisește și le părăsește va căpăta milă.’
Proverbele 18:22
‘Cine găsește o soție găsește un lucru bun și capătă bunăvoința Domnului.’
Caut favoarea lui Iehova întruchipată în acea femeie specială.
Ea trebuie să fie așa cum Iehova poruncește să fie.
Dacă acest lucru te deranjează, este pentru că ai pierdut:
Leviticul 21:14
‘Văduvă, femeie divorțată, femeie stricată sau desfrânată, să nu ia, ci să ia de soție o fecioară din poporul său.’
Pentru mine, ea este slava mea:
1 Corinteni 11:7
‘Femeia este slava bărbatului.’
Slava este victoria, și o voi găsi prin puterea luminii. Prin urmare, deși încă nu o cunosc, i-am dat deja un nume: ‘Victoria Luminii’ (Light Victory).
Și mi-am poreclit paginile web ‘OZN-uri’ pentru că ele călătoresc cu viteza luminii, ajungând în colțurile lumii și trimițând raze de adevăr care doboară calomniatorii. Cu ajutorul paginilor mele web, o voi găsi, iar ea mă va găsi pe mine.
Când mă va găsi și o voi găsi, îi voi spune:
‘Nu ai idee câte algoritmi de programare a trebuit să creez ca să te găsesc. Nu ai idee câte dificultăți și câți adversari am înfruntat pentru a te găsi, Victoria mea a Luminii!’
Am înfruntat moartea însăși de multe ori:
Chiar și o vrăjitoare s-a prefăcut că ești tu! Imaginează-ți, mi-a spus că ea este lumina, în ciuda comportamentului ei calomnios. M-a calomniat ca nimeni altcineva, dar m-am apărat ca nimeni altcineva ca să te găsesc. Tu ești o ființă a luminii, de aceea am fost făcuți unul pentru celălalt!
Acum, hai să plecăm din acest loc blestemat…
Aceasta este povestea mea. Știu că ea mă va înțelege și la fel și cei drepți.
Isaia 51:6 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți pământul de dedesubt; căci cerurile vor pieri ca fumul, iar pământul se va învechi ca o haină, și locuitorii lui vor pieri de asemenea; dar mântuirea Mea va fi pentru totdeauna, iar dreptatea Mea nu va pieri.
Psalmii 16:11
‘Îmi vei arăta calea vieții;
în prezența Ta este plinătate de bucurie;
la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna.’
Matei 7:13-14
Intrați pe poarta cea strâmtă; căci largă este poarta și lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei care intră pe ea; dar strâmtă este poarta și grea este calea care duce la viață, și puțini sunt cei care o găsesc.
Leviticul 21:13 El își va lua de soție o femeie fecioară. 14 Nu își va lua văduvă, nici femeie divorțată, nici femeie necinstită, nici prostituată, ci își va lua de soție o fecioară din poporul său, 15 ca să nu-și pângărească urmașii în mijlocul poporului său; căci Eu sunt Iehova, Cel care îi sfințesc.
Psalmii 118:20 Aceasta este poarta Domnului; cei drepți vor intra pe ea.
Proverbele 19:14 Casa și bogățiile sunt o moștenire de la părinți, dar o soție înțeleaptă este de la Domnul.
Daniel 12:13 Dar tu, Daniele, mergi până la sfârșit; te vei odihni și te vei ridica pentru a-ți primi moștenirea la sfârșitul zilelor.
Daniel 12:9 El a răspuns: Du-te, Daniele, căci aceste cuvinte sunt ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.
Apocalipsa 10:5-7 Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și cele din el, pământul și cele de pe el, marea și cele din ea, că nu va mai fi nicio întârziere; ci în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să sune din trâmbiță, taina lui Dumnezeu se va împlini, așa cum a vestit slujitorilor Săi, profeții.
Daniel 12:7 Și l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în veci că va fi pentru o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme. Și când se va sfârși împrăștierea puterii poporului sfânt, toate aceste lucruri se vor împlini.
Și când o voi găsi, îi voi spune: ‘Îți mulțumesc că m-ai găsit, fecioară a porții, vino, îmbrățișează-mă și lasă-mă să-ți dau un sărut pe gură…’
Aici demonstrez că am un nivel ridicat de capacitate logică, ia-mi concluziile în serios. https://ntiend.me/wp-content/uploads/2026/06/math21.pdf
If a*66=749 then a=11.348
«Cupidon este condamnat la iad împreună cu ceilalți zei păgâni (Îgerii căzuți, trimiși la pedeapsă veșnică pentru răzvrătirea lor împotriva dreptății) █
A cita aceste pasaje nu înseamnă a apăra întreaga Biblie. Dacă 1 Ioan 5:19 spune că „întreaga lume zace în puterea celui rău”, dar conducătorii jură pe Biblie, atunci Diavolul domnește cu ei. Dacă Diavolul stăpânește cu ei, cu ei domnește și frauda. Prin urmare, Biblia conține o parte din acea fraudă, camuflată printre adevăruri. Conectând aceste adevăruri, îi putem dezvălui înșelăciunile. Oamenii drepți trebuie să cunoască aceste adevăruri, astfel încât, dacă au fost înșelați de minciunile adăugate în Biblie sau în alte cărți similare, să se poată elibera de ele.
Daniel 12:7 Și l-am auzit pe omul îmbrăcat în pânză, care era pe apele râului, ridicând mâna dreaptă și stânga la cer și jurând pe Cel ce trăiește în veci, că va fi un timp, vremuri și jumătate de timp. Și când împrăștierea puterii poporului sfânt se va împlini, toate aceste lucruri se vor împlini.
Având în vedere că „Diavolul” înseamnă „defăimător”, este firesc să ne așteptăm ca persecutorii romani, fiind adversari ai sfinților, să fi depus mai târziu mărturie falsă despre sfinți și mesajele lor. Astfel, ei înșiși sunt Diavolul și nu o entitate intangibilă care intră și iese din oameni, așa cum am fost făcuți să credem tocmai de pasaje precum Luca 22:3 („Atunci Satana a intrat în Iuda…”), Marcu 5:12-13 (demonii intră în porci) și Ioan 13:27 („După ce Satana a intrat în el”.
Acesta este scopul meu: să-i ajut pe oamenii drepți să nu-și irosească puterea crezând minciunile impostorilor care au alterat mesajul inițial, care nu a cerut niciodată nimănui să îngenuncheze înaintea nimicului sau să se roage la ceva ce a fost vreodată vizibil.
Nu întâmplător în această imagine, promovată de Biserica Romană, Cupidon apare alături de alți zei păgâni. Ei au dat nume de sfinți adevărați acestor zei falși, dar uitați-vă la cum se îmbracă acești bărbați și cum își poartă părul lung. Toate acestea sunt împotriva fidelității față de legile lui Dumnezeu, pentru că este un semn al răzvrătirii, un semn al îngerilor rebeli (Deuteronom 22:5).
Șarpele, diavolul sau Satana (calomniatorul) în iad (Isaia 66:24, Marcu 9:44). Matei 25:41: „Atunci el va spune celor din stânga lui: „Depărtați-vă de la Mine, blestemaților, în focul veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui.” Iadul: focul veșnic pregătit pentru șarpe și îngerii lui (Apocalipsa 12:7-12), pentru că a combinat adevărurile cu ereziile din Biblie, pentru că a creat Torse, Coranul și Coranul pentru fals. au numit apocrife, pentru a da credibilitate minciunilor din cărțile sfinte false, toate în răzvrătire împotriva dreptății.
Cartea lui Enoh 95:6: „Vai de voi, martori mincinoși, și de cei care poartă prețul nelegiuirii, căci veți pieri deodată!” Cartea lui Enoh 95:7: „Vai de voi, nedrepții care îi persecutați pe drepți, căci voi înșivă veți fi predați și persecutați din cauza acelei nelegiuiri și greutatea poverii voastre va cădea asupra voastră!” Proverbele 11:8: „Cel neprihănit va fi izbăvit de necazuri, și cel nedrept va intra în locul lui.” Proverbele 16:4: „Domnul și-a făcut toate lucrurile pentru El, chiar și pe cel rău pentru ziua răului.”
Cartea lui Enoh 94:10: „Vă spun, nedreptăților, că cel care v-a creat vă va doborî; Dumnezeu nu va avea milă de distrugerea ta, dar Dumnezeu se va bucura de distrugerea ta.” Satana și îngerii lui în iad: a doua moarte. O merită pentru că au mințit împotriva lui Hristos și a ucenicilor Săi credincioși, acuzându-i că sunt autorii blasfemiilor Romei din Biblie, cum ar fi dragostea lor pentru diavol (dușman).
Isaia 66:24: „Și vor ieși și vor vedea cadavrele oamenilor care au călcat împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, nici focul lor nu va fi stins; și vor fi o urâciune pentru toți oamenii.” Marcu 9:44: „Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.” Apocalipsa 20:14: „Și moartea și Hades au fost aruncați în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua, lacul de foc.”
El falso profeta no teme que dejes de mirar al cielo; teme que levantes la mirada y empieces a mirar lo que ocurre aquí abajo.
Palabra de Zeus: ‘Mi subordinado persiguió a los que se negaron a adorar mi imagen; él conserva el uniforme del imperio que protege en mi nombre, el cual nunca dejó de adorarme, y él mismo se arrodilla ante mí, porque yo soy mayor que todos los ángeles.’
Cuando el falso profeta induce a alguien a inclinarse ante su ídolo —sea estatua, figura o imagen— captura su voluntad y la somete. Pues el ídolo es la sombra del falso profeta, y quien se inclina ante la sombra, se inclina ante el que la proyecta.
¿Crees que globalizar la Biblia traerá justicia divina? Roma falseó escrituras para hacer del pueblo conquistado un pueblo dócil. Mt 5:39-41: la otra mejilla como ley del saqueador.
La estatua es sorda y ciega, pero el falso profeta es rápido en oír el sonido de tus monedas.
El falso profeta no teme solo al martillo que golpea y quiebra su ídolo; también teme a la pregunta que golpea y destruye su dogma.
Cuando una estatua venerada se rompe, ella no experimenta dolor; quien siente es aquel que fue engañado, no por la estatua misma, sino por quien la usó para manipularlo.
El falso profeta: ‘Dios es celoso, pero no si rezas a las criaturas que yo te indique.’
Palabra de Satanás: ‘Anda, vende todo lo que tienes y dalo a los pobres, y tendrás tesoro en el cielo… porque mis sacerdotes administrarán tu limosna mientras ellos amontonan tesoros en la tierra.’
El falso profeta defiende el ‘evangelio de la prosperidad’: ‘Dios quiere darte abundancia, pero primero prueba tu fe depositando en mi cuenta.’
L’INCÜBES DE L’APOLOGET BIBLIC https://purifying-the-message.blogspot.com/2026/08/el-marer-de-lapologista-biblic.html
Alaburuku Olugbeja Bibeli https://depuracion-del-mensaje.blogspot.com/2026/08/alaburuku-olugbeja-bibeli.html
Ignoranța colectivă este tronul impostorilor. Cuvântul lui Satana: «Nu mă tem că prostul va citi textele în care m-am infiltrat; minciunile mele vor trece neobservate înaintea ochilor lui. Pe cel inteligent trebuie să-l distrag, să-l obosesc și să-l conving că nu merită să-mi cerceteze mărturiile false.» Curios, nu-i așa?»
