Ce spune Biblia despre viol? A fost dreaptă pedeapsa aplicată violatorilor?█
[AGRESORUL]: Cincizeci de sicli de argint, pentru că ea nu este logodită.
[JOSÉ]: Asta nu este drept.
[ROBOTUL AI]: Această lege este nedreaptă.
[JOSÉ]: Și dacă violatorii ar fi mai mulți? Cu care dintre toți ar trebui să se căsătorească ea?
[ROBOTUL AI]: Legea nu precizează acest lucru. Vorbește despre un singur bărbat, dar nu prevede în mod expres cazul unui viol în grup.
[JOSÉ]: Și ce se întâmplă cu femeia violată? Cine decide care dintre agresorii ei îi va deveni soț? Oare legea nu îi condamna la moarte pe acești violatori lași doar pentru că femeia pe care au violat-o nu era logodită?
[ROBOTUL AI]: Textul nu oferă niciun răspuns.
[JOSÉ]: Și asta numesc ei o lege perfectă?
[ROBOTUL AI]: O lege prezentată ca fiind perfectă lasă nerezolvată o situație atât de gravă.
COMENTARIUL MEU:
Mulți se declară credincioși în Dumnezeu. Așadar, dacă suntem de acord că Dumnezeu nu greșește niciodată, a greșit El atunci când a stabilit, potrivit Bibliei, pedeapsa cu moartea pentru cei care comiteau crime intenționate?
Dacă nu a greșit, de ce se opune papa Leon pedepsei cu moartea? Și de ce Biblia însăși neagă ulterior principiul «ochi pentru ochi», introducând porunca de a întoarce și celălalt obraz?
Ceva nu se leagă, nu-i așa? Oare Imperiul Roman, care a deținut textele Evangheliilor originale, nu cumva le-a modificat și chiar a schimbat ceea ce provenea, chipurile, din epoci anterioare?
De altfel, Biblia nu stabilește pedeapsa cu moartea pentru toate cazurile de viol. Și vreau să-mi clarific poziția: nu sunt de acord cu tot ceea ce spune Biblia. În opinia mea, violul ar trebui să atragă pedeapsa cu moartea pentru agresor în toate cazurile, fără nicio excepție. Vă prezint un dialog pe care l-am avut cu AI-ul și care a inspirat dialogul din primele rânduri.
JOSÉ:
Bot, există ceva în legile atribuite lui Moise care mi se pare complet nedrept. Să presupunem că un bărbat vrea să se căsătorească cu o femeie, dar ea nu vrea să aibă nicio legătură cu el. Atunci, pentru că este obsedat de ea, o violează. Potrivit Deuteronomului 22:28-29, dacă fata este fecioară și nu este logodită cu nimeni, bărbatul trebuie să-i plătească tatălui cincizeci de sicli și să se căsătorească cu ea.
Îți dai seama? Bărbatul obține prin violență o soție care nu voia să se căsătorească cu el! Nu ți se pare nedrept și arbitrar?
BOT:
Da, José. Problema este evidentă: prevederea stabilește obligația căsătoriei ca urmare a unui viol. Femeii nu i se oferă în mod explicit posibilitatea de a refuza această căsătorie. În schimb, agresorul este obligat să-i plătească tatălui o sumă de bani și să se căsătorească cu ea, fără a avea ulterior dreptul să divorțeze de ea.
JOSÉ:
Exact! Și acum imaginează-ți că bărbatul este bogat, capricios și obsedat de o femeie care nu este logodită. O violează și, pentru că are bani, plătește cei cincizeci de sicli și reușește să se căsătorească cu ea.
În practică, nu este aproape ca și cum femeile care nu sunt logodite ar fi puse la vânzare? Orice bărbat cu bani ar putea ajunge să obțină prin violență sexuală o femeie care nu vrea să fie cu el!
Iar cel mai rău este că femeia este condamnată să-și petreacă tot restul vieții legată prin căsătorie de propriul ei violator. Unde este dreptatea pentru acea femeie? Unde este voința ei? Este complet nedrept!
BOT:
Mai există o diferență care agravează această problemă. În Deuteronomul 22:25-27, atunci când victima este o femeie logodită, se stabilește pedeapsa cu moartea pentru agresor. Dar în Deuteronomul 22:28-29, când este vorba despre o fată fecioară care nu este logodită, se stabilește plata a cincizeci de sicli și căsătoria obligatorie.
Cu alte cuvinte, legislația stabilește consecințe diferite în funcție de situația matrimonială a victimei.
JOSÉ:
Exact! Cum se poate spune că Dumnezeul care a stabilit legi ale dreptății, precum principiul «ochi pentru ochi» împotriva celor care comiteau crime intenționate, a aprobat și o asemenea prevedere? Cum poate fi considerat drept ca o femeie să ajungă să fie căsătorită cu bărbatul care a violat-o?
Sunt lucruri pe care nu le-am înțeles niciodată în Vechiul Testament. Iar acest lucru îmi întărește suspiciunea că adevăratul mesaj al oamenilor drepți din vechime ar fi putut fi denaturat.
BOT:
Și cum legi aceste contradicții de ipoteza ta despre Roma?
JOSÉ:
Teoria mea este că Roma nu s-ar fi limitat la denaturarea mesajelor contemporanilor pe care i-a persecutat, condamnat și ucis. Denaturarea ar fi putut ajunge și la mesajele străvechi, chiar și la cele apărate de oamenii care au fost persecutați de Imperiul Roman.
Roma, care i-a persecutat și ucis pe cei drepți, ar fi putut interveni și în învățăturile și tradițiile anterioare care ajunseseră până la ea!
De aceea există atât de multe lucruri în Vechiul Testament pe care nu le-am înțeles niciodată. Dacă unele dintre aceste prevederi nedrepte nu făceau parte din adevăratul mesaj al celor care apărau dreptatea, ci au fost introduse sau modificate ulterior?
Nu sunt dispus să accept că tot ceea ce apare în Biblie este neapărat drept doar pentru că îi este atribuit lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este perfect drept, adevăratele sale învățături nu ar trebui să contrazică dreptatea!
Și, vorbind despre căsătorie: dacă există texte din Biblie care îmi plac, unul dintre ele este acesta:
«Cine găsește o soție găsește un lucru bun și capătă bunăvoința Domnului» (Proverbele 18:22).
Ca bărbat care caută această binecuvântare, nu pot considera o recompensă să trăiesc într-o lume fără soție, înconjurat de bărbați cu înfățișare androgină și păr lung, pe care tradiția îi prezintă ca și cum ar fi îngerii lui Dumnezeu. De asemenea, nu cred că aceste reprezentări atât de populare reflectă fidel felul în care arată cu adevărat sfinții îngeri și Hristos.
De aceea, nu sunt de acord cu tot ceea ce spune Biblia, cum ar fi acest pasaj:
«Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer» (Matei 22:30).
Nu pot accepta ca chipul lui Isus să fie o copie fidelă a celui al lui Zeus, divinitatea păgână al cărei cult a fost impus la Ierusalim de Antioh al IV-lea Epifanes, același regim care i-a persecutat, torturat și ucis pe evrei pentru că au refuzat să-și abandoneze propriile credințe. Acele evenimente, puse în practică de persecutorii fraților Macabei, au avut loc cu puțin peste un secol înainte de nașterea lui Isus. Mi se pare profund contradictoriu faptul că tradiția ajunge să-l prezinte pe Mesia cu înfățișarea aceleiași divinități asociate puterii care și-a supus și persecutat propriul popor.
Și există ceva și mai scandalos: potrivit mitologiei grecești, Zeus l-a răpit pe Ganymede, un tânăr prinț troian, și a abuzat sexual de el, transformându-l ulterior în paharnicul său de pe Olimp.
Cum este posibil să-l compari pe Hristos cu un asemenea zeu depravat și violator, atribuindu-i chiar același chip și, în mod ciudat, și învățături de origine greacă, precum iubirea față de dușman? Acest principiu îl găsim și în învățăturile înțeleptului grec Cleobul din Lindos, care a trăit cu șase secole înainte de Hristos.
Și și mai ciudat este să-i atribui învățătura potrivit căreia în Împărăția lui Dumnezeu nu va exista căsătorie, ca și cum celibatul și lipsa vieții conjugale ar fi făcut parte din tradițiile propriului său popor evreu, în timp ce vechile prevederi religioase ale Israelului permiteau preoților să aibă soții.
De aceea, nu sunt de acord cu tot ceea ce spune Biblia, cum ar fi acest pasaj:
«Totuși, aș dori ca toți oamenii să fie ca mine. Dar fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel» (1 Corinteni 7:7).
Acest pasaj are toate aparențele unei interpolări introduse în mod deliberat pentru a justifica interesele unei instituții religioase care avea nevoie de bărbați fără soții și fără urmași, bărbați fără moștenitori care să le revendice bunurile și proprietățile și care să-și poată dedica întreaga viață slujirii și îmbogățirii instituției respective. Ce modalitate mai bună de a impune acest model decât prezentarea celibatului ca pe un dar divin, în loc să fie recunoscut drept o renunțare impusă în beneficiul unei structuri instituționale?
Cum poate fi numită «dar» renunțarea la a avea o soție, dacă Geneza 2:24 prezintă unirea bărbatului cu soția sa ca parte a însăși ordinii creației? Nu este suspect faptul că ceea ce aduce beneficii instituționale unei organizații ajunge să fie prezentat drept un dar?
«Zeus, acesta este Împărăția cerurilor sau este împărăția ta, în care imaginea ta ocupă locul central în închinarea populară?»
«Zeus, acești bărbați cu chipuri feminine și păr lung sunt îngeri loiali lui Dumnezeu sau îngeri răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, care totuși corespund gusturilor tale elenistice? Sincer, nu-mi imaginez că îngerii care au vizitat Sodoma arătau astfel».
Cuvintele lui Zeus: ‘Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis… împreună cu Ganimede, preoții mei nu se căsătoresc și așa este acolo, bărbații vrednici să moștenească împărăția mea nu se căsătoresc cu femei. Vei fi ca îngerii mei cu părul lung și vei trăi îngenuncheat înaintea mea pentru totdeauna.’ Reflecție importantă. Gândirea și întrebarea sunt un act solitar în ținuturile nebunilor condiționați să repete fără a pune întrebări. CAB 24[418] 16 8 , 0013
│ Romanian │ #ZTAI
Dragonul suflă dogme și calomnii… dar OZN-ul contraatacă (Limba videoclipului:Vietnameză) /527/ https://youtu.be/rtAl9YAgVZA,
Day 252
Câinii și crucea. (Limba videoclipului:Turcă) /570/ https://youtu.be/iUGdWeR-cic
Pentru profetul fals, singurul păcat iertat de nimeni este punerea la îndoială a religiei sale. Totul are un motiv. Falsul profet: ‘Eu sunt falsul profet: Dumnezeu nu are nevoie de statui, dar eu da—altfel cum aș plăti pentru conacul meu?’
«S-a împlinit deja profeția lui Isaia despre cetățile pustiite?
Potrivit Bibliei, Isaia spune despre unii oameni că nu vor vedea:
Isaia 6:10:
‘Împietrește inima acestui popor, fă-le urechile grele și orbește-le ochii, ca să nu vadă cu ochii lor, să nu audă cu urechile lor, să nu înțeleagă cu inima lor, să nu se întoarcă și să nu fie vindecați.’
Isaia 6:11-12:
Atunci am zis: ‘Până când, Doamne?’ Și El a răspuns: ‘Până când cetățile vor fi pustiite și fără locuitori, casele fără oameni, iar țara va ajunge un pustiu; până când Domnul îi va îndepărta pe oameni și locurile părăsite se vor înmulți în mijlocul țării.’
Iar despre alți oameni, Isaia spune că trebuie să vadă:
Isaia 42:6-7:
‘Eu, Domnul, te-am chemat în neprihănire și te voi ține de mână; te voi păzi și te voi pune ca legământ pentru popor, ca lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii celor orbi, să scoți prizonierii din închisoare și pe cei care locuiesc în întuneric din casa detenției.’
Biblia spune, de asemenea, că Isus a venit să facă judecată:
Ioan 9:39:
‘Isus a spus: ‘Eu am venit în această lume pentru judecată, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi.»
Contradicția prezentată:
Dacă Isus ar fi venit să împlinească profețiile despre judecata finală, atunci judecata finală ar fi trebuit deja să aducă dreptatea prin judecata Sa, însă vedem că dreptatea nu domnește. Prin urmare, acea profeție nu s-a împlinit prin El, deoarece, pentru ca ea să se împlinească în cineva, acea persoană trebuie să vadă triumful dreptății:
Isaia 42:1-4:
‘Iată Robul Meu, pe care Îl sprijin; Alesul Meu, în care Își găsește plăcerea sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va aduce dreptatea neamurilor.
Nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-Și va face glasul auzit pe străzi.
Trestia frântă n-o va zdrobi și fitilul care fumegă nu-l va stinge; prin adevăr va aduce dreptatea.
Nu va slăbi și nu se va descuraja până când va stabili dreptatea pe pământ; și insulele vor aștepta legea Lui.’
Cu toate acestea, Biblia ni-L prezintă pe Isus ca fiind Cel care împlinește această profeție:
Matei 12:16-21:
‘Și le poruncea cu strictețe să nu-L facă cunoscut, pentru ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul Isaia:
‘Iată Robul Meu, pe care L-am ales; Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu Își găsește plăcerea. Îmi voi pune Duhul peste El și El va vesti judecata neamurilor.
Nu Se va certa, nu va striga și nimeni nu-I va auzi glasul pe străzi.
Trestia frântă n-o va zdrobi și fitilul care fumegă nu-l va stinge, până când va duce judecata la victorie.
Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.»
Aici apare o altă neconcordanță, nu numai pentru că dreptatea nu domnește pe pământ, ci și pentru că Biblia Îl prezintă de multe ori pe Isus vorbind cu glas tare și ridicându-Și vocea înaintea mulțimilor, de exemplu în Predica de pe Munte:
Matei 5:1-2:
‘Când a văzut mulțimile, S-a urcat pe munte; și după ce S-a așezat, ucenicii Lui au venit la El. Și, deschizându-Și gura, îi învăța, spunând…’
Priviți acest paradox:
Matei 5:6:
‘Ferice de cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați.’
În Matei 5:6 îi binecuvântează pe cei care flămânzesc și însetează după dreptate, adică pe cei drepți. Dar mai jos citim:
Matei 5:38-39:
‘Ați auzit că s-a spus: ‘Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.’ Dar Eu vă spun: nu vă împotriviți celui rău; ci, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.’
Înseamnă oare să fii flămând și însetat după dreptate să dorești să primești și mai multe atacuri din partea agresorului rău?
În Matei 5:17 se spune că El a venit să împlinească Legea, dar Legea poruncește tocmai acel ‘ochi pentru ochi’ pe care același pasaj îl modifică:
Matei 5:17:
‘Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; n-am venit să desființez, ci să împlinesc.’
Matei 5 Îl prezintă ca pe Cel care împlinește Legea care poruncește îndepărtarea răului, în timp ce, în același timp, Îl prezintă învățând să nu te împotrivești răului:
Deuteronom 19:19-21:
‘Atunci să-i faceți lui ceea ce plănuise el să-i facă fratelui său; astfel vei îndepărta răul din mijlocul tău. Iar ceilalți vor auzi, se vor teme și nu vor mai face un astfel de rău în mijlocul tău. Să nu-l cruți: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.’
Se poate concluziona că structura instituțională romană nu a păstrat mesajul original intact, ci a intervenit asupra textelor. Această alterare nu se limitează doar la cuvintele atribuite lui Isus, ci ajunge și la tradițiile cărturarilor și la profeții Vechiului Testament.
Nu este vorba despre a pune Vechiul Testament deasupra Noului Testament, ci despre a evidenția fisurile evidente din întregul ansamblu al cărții.
O dovadă scurtă a acestor contradicții interne: Pe de o parte, porunca legământului cere efectuarea unor tăieturi rituale asupra propriului trup:
Geneza 17:10-11:
‘Acesta este legământul Meu, pe care trebuie să-l păziți între Mine și voi și urmașii tăi după tine: orice parte bărbătească dintre voi să fie circumcisă. Să vă circumcideți carnea prepuțului și acesta va fi semnul legământului dintre Mine și voi.’
Pe de altă parte, aceeași lege interzice în mod explicit efectuarea oricărui fel de tăietură sau semn pe piele:
Leviticul 19:28:
‘Să nu vă faceți tăieturi în trup pentru un mort și să nu vă faceți niciun semn pe voi. Eu sunt Domnul.’
Dacă textul poruncește într-o carte efectuarea unei tăieturi corporale obligatorii ca semn al apartenenței, dar într-o altă carte interzice intervențiile sau tăieturile asupra trupului, atunci lipsa de coerență internă a întregului ansamblu editorial devine evidentă.
Dacă Isus nu a împlinit toate profețiile care îi sunt atribuite, atunci când se vor împlini acestea? Când se va împlini profeția din Isaia 6? Crezi că, dacă nu se împotrivesc celui rău, ei înving dragonul?
Apocalipsa 12:17:
‘Atunci dragonul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să facă război cu restul urmașilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.’
Acesta este răspunsul tradițional care este oferit de obicei la această contradicție:
‘Teologia oficială susține că profeția din Isaia 6 are o ‘dublă aplicare’ sau o împlinire în două etape. Potrivit acestei interpretări, profeția s-a împlinit mai întâi parțial în timpul exilului babilonian, iar apoi a avut o a doua împlinire în zilele lui Isus, pentru a explica de ce majoritatea poporului nu l-a acceptat (folosind orbirea din Isaia 6:10 ca pe un decret divin). Astfel, ei susțin că textul nu se contrazice, ci se revelează progresiv.’
Priviți acum cum respingem această poziție tradițională:
Pentru a susține această ‘dublă aplicare’, exegeza instituțională recurge la o manipulare flagrantă: taie textul acolo unde îi convine. Folosesc prima parte a profeției pentru a justifica orbirea și pentru a explica de ce nu a existat un triumf vizibil al dreptății, dar ignoră în mod deliberat încheierea aceluiași pasaj în versetul 13:
Isaia 6:13:
‘Și dacă va mai rămâne în ea o zecime, și aceasta va fi nimicită din nou; dar, asemenea stejarului și terebintului care, după ce sunt tăiați, își păstrează trunchiul, tot așa sămânța sfântă va fi trunchiul ei.’
Dacă Isaia 6 s-ar fi împlinit deja în trecut, conform acestei scheme tradiționale:
Unde este acea ‘sămânță sfântă’ (zera kodesh)? Unde este restaurarea reală a trunchiului care aduce adevărata dreptate pe pământ?
Nu se poate declara o profeție ‘împlinită’ luând în considerare doar judecata și orbirea și ignorând necesitatea renașterii seminței sfinte și instaurarea dreptății promise în Isaia 42.
Dacă izolăm Isaia 6:11-12 pentru a spune că ‘s-a împlinit deja’ doar prin distrugerea fizică sau exil, versetul 13 rămâne suspendat, iar profeția rămâne incompletă.
Încheierea exactă a capitolului prezintă punctul critic care demontează ideea unei împliniri trecute sau definitive:
Isaia 6:13:
‘Și dacă va mai rămâne în ea o zecime, și aceasta va fi nimicită din nou; dar, asemenea stejarului și terebintului care, după ce sunt tăiați, își păstrează trunchiul, tot așa sămânța sfântă va fi trunchiul ei.’
Aici se află esența problemei:
Un ciclu care nu se încheie cu pustiirea:
Textul nu spune că după pustiire totul se termină; spune că ceea ce rămâne va fi nimicit din nou, până când nu va mai rămâne decât un ‘trunchi’ sau un ciot.
Identitatea ‘seminței sfinte’:
Dacă orbirea și devastarea reprezentau judecata asupra masei corupte sau asupra poporului împietrit, atunci ‘sămânța sfântă’ (zera kodesh) reprezintă rămășița autentică, rădăcina curată care nu cedează în fața alterării și nici în fața orbirii impuse.
Dacă se susține că Isaia 6 s-a împlinit deja pe deplin în trecut (fie în Babilon, fie în epoca romană):
Unde a avut loc restaurarea reală a trunchiului?
Instituțiile ulterioare (inclusiv structura imperială care a compilat și editat textele) au menținut poporul în orbire spirituală și supunere, fără ca acea dreptate triumfătoare despre care vorbește Isaia să se manifeste.
Dilema seminței:
Dacă ‘sămânța sfântă’ ar fi fost structura religioasă instituționalizată ulterioară, atunci persistența contradicțiilor morale și textuale în scrierile canonizate nu ar avea sens.
Prin urmare, atunci când analizăm structura pasajului, profeția din Isaia 6 nu poate fi considerată un fapt din trecut și nici ceva ce un sistem instituțional ar fi încheiat.
‘Sămânța sfântă’ indică persoane capabile să fie eliberate de un sistem care vrea să-i țină în genunchi.
Acest lucru se potrivește cu profețiile din Daniel 12:1-7, unde se vorbește despre un popor sfânt și despre libertatea acelui popor.
Nu este vorba doar despre o aparentă adaptare a profețiilor la agenda imperială; dovezile arată cum redactorii canonului au folosit aceleași texte profetice în mod selectiv și contradictoriu:
Folosirea lui Isaia împotriva Legii și contradicția alimentară:
În Matei 15:1-11, Evangheliile îl citează pe Isus folosind Isaia pentru a-i mustra pe cei care cereau respectarea legii tradiționale, încheind cu afirmația că ‘ceea ce intră pe gură nu-l spurcă pe om’.
Cu toate acestea, profetul Isaia însuși contrazice categoric această idee: în Isaia 65:3-5 și Isaia 66:17, profetul îi condamnă explicit pe cei care mănâncă carne de porc și lucruri necurate, arătând clar că, potrivit viziunii profetice, chiar și în vremurile judecății finale există alimente care îl spurcă pe om.
Invenția dogmei nașterii din fecioară (Isaia 7:14-16):
Atât creștinismul, cât și islamul au îmbrățișat dogma potrivit căreia Gabriel a anunțat o naștere din fecioară pentru a împlini profeția lui Isaia (Matei 1 / Coranul 19).
Dar, la examinarea textului original din Isaia 7, se descoperă că acesta nu îl anunță pe Isus și nu vorbește despre o ‘fecioară perpetuă’:
Semnul i-a fost dat în mod specific regelui Ahaz și trebuia să se împlinească imediat, înainte ca acel copil să știe să deosebească binele de rău.
Isaia vorbește despre o femeie tânără (almah), nu despre o femeie care să rămână fecioară după naștere.
Împlinirea istorică a avut loc în cazul lui Ezechia, regele credincios din vremea lui Ahaz, care a distrus șarpele de aramă (2 Regi 18:4-7), l-a avut pe Dumnezeu cu el (Emanuel) și a văzut înfrângerea Asiriei profețită de Isaia (2 Regi 19:35-37).
Folosirea convenabilă a unor fragmente scoase din context demonstrează că sensul original al textului nu a fost respectat, ci a fost reeditat și forțat pentru a servi îndoctrinării.
Distorsionarea romană a lui Osea 6:2 și neconcordanța cronologică
Profețiile apocaliptice și interpretarea lor dogmatică nu numai că generează contradicții de identitate, ci și încalcă cronologia pentru a ascunde restaurarea reală a poporului drept.
Putem observa acest lucru aici:
Apocalipsa 12:7–10:
‘Atunci a avut loc un mare război în cer: Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul… Și marele balaur a fost aruncat afară… a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncați împreună cu el. De aceea, bucurați-vă, ceruri și voi, cei care locuiți în ele.’
Apocalipsa 12:12, 17:
‘Vai de locuitorii pământului și ai mării! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mare mânie… Atunci balaurul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să facă război cu ceilalți urmași ai ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.’
Inconsecvența celor două tabere și paradoxul victoriei
Textul Apocalipsei fragmentează scena, prezentându-i, pe de o parte, pe ‘locuitorii cerului’ ca fiind învingători, dar apoi îi arată pe cei drepți aflați în tabăra ‘locuitorilor pământului și ai mării’ suferind din nou atacul balaurului care, chipurile, fusese deja învins definitiv, ca și cum cei drepți nu ar fi triumfat cu adevărat.
Dacă relatarea însăși afirmă că învingătorii nu și-au cruțat viața până la moarte pentru a-l învinge pe balaur, acest lucru îi evocă direct pe cei care au preferat moartea în locul consumării cărnii de porc —așa cum arată mărturia din 2 Macabei, capitolul 7, unde sacrificiul trupesc era făcut cu certitudinea moștenirii vieții veșnice—.
Ar fi trebuit oare să se întoarcă din nou la viață pentru a fi atacați și a muri încă o dată? Ar fi trebuit să se întoarcă la viață pentru a accepta o dogmă creată de alte popoare străine de al lor, în care li se poruncește să se închine unui om, sub absurda afirmație că este om și, în același timp, Dumnezeu, iar tradiția imperială îl înfățișează, în plus, cu aceeași aparență vizuală ca Zeus —același zeu păgân venerat de cei care i-au executat—? Ar fi trebuit să învie pentru a auzi absurditatea că mâncarea de carne de porc nu mai spurcă (Matei 15:11, 1 Corinteni 10:27) sau că trebuie să se plece înaintea unei creaturi create (Evrei 1:6)? Ar fi trebuit oare să fie atacați și să moară din nou? Dacă ar trebui să moară din nou, acea nouă existență nu ar putea fi niciodată viață veșnică.
A fi în cer înseamnă a fi cu Dumnezeu: ‘A fi în ceruri’ sau a fi cu Dumnezeu nu se referă la un loc fizic, necorporal, printre nori, ci la starea de a fi sub protecția lui Dumnezeu și de a avea pe Dumnezeu cu cineva. Așa cum spune Psalmul 118:6–7: ‘Domnul este de partea mea; nu mă voi teme. Ce poate să-mi facă omul?’
Morții nu poartă război. Cei drepți vii sunt cei care sunt cu Dumnezeu, iar faptul de a fi cu El nu îi scutește de la început de confruntarea cu războiul împotriva celor ostili de pe pământ.
Manipularea calculului din Osea 6:2
Pentru a devia această linie cronologică și a ascunde trezirea acestei tabere, teologia romană a preluat profeția din Osea 6:2 și a aplicat-o în mod fals învierii lui Isus după 48 de ore:
Osea 6:1–2:
‘Veniți să ne întoarcem la Domnul, căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. După două zile ne va învia; în ziua a treia ne va ridica și vom trăi înaintea Lui.’
Profeția nu descrie întoarcerea lui Isus la viață după 48 de ore în sens literal, ci scara cronologică a unui popor colectiv care se reîncarnează.
Conform echivalenței profetice în care o zi reprezintă o mie de ani (Psalmul 90:4):
După două zile (după 48 de ore / 2.000 de ani): Corespunde perioadei de dispersare și ignoranță care a trecut de la începutul acestei ere.
Ziua a treia (al treilea mileniu): Este perioada actuală în care ne aflăm, în care această tabără dreaptă revine la viața biologică.
Prăbușirea dogmei învierii lui Isus și a Psalmilor profetici
Unul dintre pilonii dogmei romane este că mântuirea se obține numai prin credința că Isus a înviat. Cu toate acestea, atunci când această premisă este confruntată cu textele profetice pe care Biserica le-a folosit pentru a o susține, imaginea unui Isus înviat și perfect se prăbușește complet:
Moștenitorul care păcătuiește și este pedepsit (Psalmul 118): În parabola lucrătorilor răi ai viei (Matei 21:33–44), Biserica îi atribuie lui Isus piatra lepădată din Psalmul 118:22. Cu toate acestea, Psalmul 118 descrie un om drept care păcătuiește, este pedepsit de Dumnezeu (‘Domnul m-a pedepsit aspru, dar nu m-a dat morții’) și apoi trece prin poarta dreptății. Dacă ar fi vorba despre Isus cel înviat care coboară din cer, el nu ar putea păcătui, deoarece ar cunoaște deja întregul adevăr. În schimb, dacă este vorba despre sămânța dreaptă care se reîncarnează, trecerea sa inițială prin ignoranță explică de ce păcătuiește, este mustrată și apoi purificată. Dacă el nu se întoarce din nori, el însuși face parte din acea sămânță sfântă, dar nu are cum să știe acest lucru, deoarece un trup nou nu păstrează amintirile trăite într-un alt trup deja distrus.
Mărturisirea păcatului și trădarea (Psalmul 41): Teologia afirmă că Isus nu a păcătuit niciodată și că știa de la început cine îl va trăda. Cu toate acestea, Psalmul 41:4, 9 —transformat cu forța de dogmă într-o profeție despre Isus— vorbește despre un om drept care recunoaște că a păcătuit (‘Doamne, ai milă de mine; vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta’) și care s-a încrezut cu naivitate în cel care îl trădează (‘Chiar și omul păcii mele, în care mă încredeam, cel care mânca pâinea mea, și-a ridicat călcâiul împotriva mea’). A avea încredere într-un trădător nu se potrivește niciodată cu narațiunea unui Isus atotștiutor, dar se potrivește perfect unui om drept reîncarnat pe pământ.
Mai mulți trădători și mitul lui Iuda (Psalmul 109): Psalmul 41 nu vorbește despre un singur trădător, ci despre mai mulți dușmani. Odată ce acest pasaj se prăbușește ca profeție împlinită în Isus, cade și afirmația că Psalmul 109 s-a împlinit: o dogmă fabricată care a inventat figura unui singur trădător (Iuda). Falsitatea acestei dogme este dezvăluită chiar de relatările contradictorii ale textului romanizat —contradicții create în mod deliberat și strategic pentru a consolida minciuna centrală și pentru a abate atenția către contradicții secundare care îi conferă o aparență de veridicitate—. Aceste texte prezintă două versiuni reciproc incompatibile ale morții lui Iuda: un text afirmă că s-a spânzurat (Matei 27:5), în timp ce celălalt susține că a cumpărat un ogor, a căzut cu capul înainte și i s-a rupt trupul în două (Faptele Apostolilor 1:18).
Concluzie: Adevăratul scop al purificării
Psalmul 41 este legat direct de Psalmul 118: ambele indică timpul sfârșitului. Cel drept care păcătuiește nu este un Isus înviat într-o formă eterică, ci colectivul celor drepți care, după ce se reîncarnează și cad în înșelăciune, sunt iertați și purificați atunci când înțeleg minciuna imperială. Îndepărtându-se de dogmă, ei trec prin porțile dreptății, pentru că ei sunt cei înțelepți care vor moșteni pământul în acest al treilea mileniu.
«
«În Marcu 3:29 se avertizează despre ‘păcatul împotriva Duhului Sfânt’, considerat de neiertat. Totuși, istoria și practica Romei dezvăluie o inversare morală alarmantă: adevăratul păcat de neiertat, conform dogmei lor, nu este violența sau nedreptatea, ci punerea sub semnul întrebării a credibilității Bibliei pe care ei înșiși au creat-o și au modificat-o. Între timp, crime grave precum uciderea unor nevinovați au fost ignorate sau chiar justificate de aceeași autoritate care pretindea infailibilitate. Această postare analizează modul în care a fost construit acest ‘păcat unic’ și felul în care instituția l-a folosit pentru a-și proteja puterea și pentru a justifica nedreptățile istorice.
În scopuri contrare lui Cristos se află Anticristul. Dacă citiți Isaia 11, veți vedea misiunea lui Cristos în a doua Sa venire, și nu este aceea de a-i favoriza pe toți, ci doar pe cei drepți. Însă Anticristul este incluziv; în ciuda faptului că este nedrept, el vrea să urce pe arca lui Noe; în ciuda faptului că este nedrept, el vrea să iasă din Sodoma împreună cu Lot… Fericiți sunt cei cărora aceste cuvinte nu li se par jignitoare. Cel care nu se simte jignit de acest mesaj, acela este drept, felicitări lui: Creștinismul a fost creat de romani, doar o minte prietenoasă cu celibatul, specifică liderilor greci și romani, dușmani ai evreilor din antichitate, ar putea concepe un mesaj ca cel care spune: ‘Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci au rămas feciorelnici. Ei îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpărați dintre oameni, ca prime roade pentru Dumnezeu și Miel’ în Apocalipsa 14:4, sau un mesaj similar acestuia: ‘Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer’, în Matei 22:30. Ambele mesaje sună ca și cum ar proveni de la un preot romano-catolic, și nu de la un profet al lui Dumnezeu care caută această binecuvântare pentru sine: Cine găsește o soție, găsește un bine și obține favoare de la Domnul (Proverbe 18:22), Levitic 21:14 Femeie văduvă, sau divorțată, sau necinstită, sau prostituată, el să nu ia; ci o fecioară din poporul lui să ia de soție.
Nu sunt creștin; sunt henoteist.
Cred într-un Dumnezeu suprem deasupra tuturor și cred că există mai mulți zei creați — unii credincioși, alții înșelători.
Mă rog doar Dumnezeului suprem.
Dar, deoarece am fost îndoctrinat din copilărie în creștinismul roman, am crezut în învățăturile lui timp de mulți ani.
Am aplicat acele idei chiar și atunci când bunul simț îmi spunea altceva.
De exemplu — ca să spun așa — am întors și celălalt obraz unei femei care deja mă lovise pe unul.
O femeie care, la început, s-a purtat ca o prietenă, dar apoi, fără niciun motiv, a început să mă trateze ca și cum aș fi fost dușmanul ei, cu un comportament ciudat și contradictoriu.
Influențat de Biblie, am crezut că devenise o dușmană din cauza unei vrăji și că avea nevoie de rugăciune ca să redevină prietena care fusese cândva (sau pretinsese că este).
Dar, în cele din urmă, totul s-a înrăutățit.
De îndată ce am avut ocazia să cercetez mai adânc, am descoperit minciuna și m-am simțit trădat în credința mea.
Am ajuns să înțeleg că multe dintre acele învățături nu proveneau din adevăratul mesaj al dreptății, ci din elenismul roman infiltrat în Scripturi.
Și am confirmat că fusesem înșelat.
De aceea, acum denunț Roma și frauda ei.
Nu lupt împotriva lui Dumnezeu, ci împotriva calomniilor care i-au corupt mesajul.
Proverbele 29:27 declară că cel drept urăște pe cel rău.
Totuși, 1 Petru 3:18 susține că cel drept a murit pentru cei răi.
Cine ar putea crede că cineva ar muri pentru cei pe care îi urăște?
A crede asta înseamnă a avea credință oarbă; înseamnă a accepta incoerența.
Iar când se predică credința oarbă, nu este oare pentru că lupul nu vrea ca prada sa să vadă înșelăciunea?
Iehova va striga ca un războinic puternic: ‘Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!’
(Apocalipsa 15:3 + Isaia 42:13 + Deuteronomul 32:41 + Naum 1:2–7)
Și ce zici de așa-zisa ‘iubire pentru dușmani’, pe care, potrivit unor versete biblice, Fiul lui Iehova ar fi predicat-o — chemând oamenii să imite perfecțiunea Tatălui prin dragoste universală?
(Marcu 12:25–37, Psalmul 110:1–6, Matei 5:38–48)
Aceasta este o minciună răspândită de dușmanii Tatălui și ai Fiului.
O doctrină falsă născută din amestecul elenismului cu cuvintele sfinte.
«
«
Imperiul Roman a profanat Sabatul sub pretextul că Isus a înviat duminica, ceea ce nu este adevărat nici acest lucru. Ei au mințit chiar și în această privință, deoarece Isus nu a înviat niciodată în a treia zi, întrucât, în parabola viticultorilor răi din Matei 21:33-44, Isus însuși face referire la o profeție legată de întoarcerea sa. Această profeție se găsește în Psalmul 118:5-25, iar evenimentele relatate acolo nu sunt doar incompatibile cu iubirea față de dușmani, ci și cu experiențele unui om care coboară din cer printre nori. Dimpotrivă, ele sunt compatibile cu cineva care trăiește pe pământ și este mustrat de Dumnezeu pe pământ, evident pentru că păcătuiește, evident pentru că la început este ignorant, evident pentru că se reîncarnează fără să-și amintească viața anterioară și se reîncarnează în al treilea mileniu după moartea sa pe cruce (Psalmul 22:16-18, Osea 6:1-3). //1260
Profeția demonstrează că iubirea față de un dușman rău nu funcționează. De ce ar fi trebuit Isus să contrazică aceste învățături? https:// bestiadn .com/2026/04/27/prophecy-shows-that-love-for-a-wicked-enemy-does-not-work-why-would-jesus-contradict-these-teachings/ El nu a făcut acest lucru. Dușmanii Lui au făcut-o, dar L-au învinuit pe El pentru aceasta. Mai jos vei găsi adevărata origine a acestor învățături. Sursa: azquotes .com/author/37905-Cleobulus «Trebuie să-i facem un serviciu unui prieten pentru a ne întări legătura cu el și unui dușman pentru a-l transforma într-un prieten.» — Cleobul. Sursa: mundifrases .com/frases-de/cleobulo-de-lindos/ «Orice om, în orice moment al vieții, poate fi prietenul sau dușmanul tău, în funcție de felul în care te porți cu el.» — Cleobul din Lindos. «Faceți bine prietenilor voștri și dușmanilor voștri, căci astfel îi veți păstra pe primii și îi veți putea câștiga pe ceilalți.» — Cleobul din Lindos. Psalmii 109:1–8. 1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea. 2 Căci gura celui rău și gura înșelătorului s-au deschis împotriva mea; au vorbit împotriva mea cu limbă mincinoasă. 3 M-au înconjurat, de asemenea, cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv. 4 Drept răsplată pentru dragostea mea au devenit potrivnicii mei, dar eu mă dăruiesc rugăciunii. 5 Mi-au întors rău pentru bine și ură pentru dragostea mea. 6 Pune peste el un om rău și Satana să stea la dreapta lui. 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea lui să-i fie socotită drept păcat. 8 Zilele lui să fie puține și altul să-i ia slujba. Și Cartea lui Sirah avertizează împotriva facerii de bine unui dușman rău: Sirah 12:1–6. 1 Când faci bine, gândește-te bine cui îi faci binele și vei primi răsplată pentru fapta ta bună. 2 Fă bine omului bun și vei primi răsplată, dacă nu de la el, atunci de la Domnul. 3 A-l ajuta pe cel rău nu aduce niciun bine și nici măcar nu constituie o faptă bună. 4 În vreme de nevoie, el îți va face un rău îndoit pentru tot binele pe care i l-ai făcut. 5 Nu-i da arme de război, ca nu cumva să le folosească împotriva ta. 6 Dumnezeu îl urăște, de asemenea, pe cel rău și îi va da pedeapsa cuvenită. //661
Dragostea și Celălalt Obraz. //298
Când inteligența descoperă înșelătoria… ¡Mâinile digitale, la treabă! //453
Dacă Satan conduce lumea… atunci ale cui sunt acele cărți? //1142
Bărbatul Gabriel expune incoerența mesajului lui Zeus: ‘Fericiți cei care flămânzesc și însetează după dreptate, atâta timp cât uită ochi pentru ochi și iubesc dușmanul dreptății.’ //464
«
1 SION: Una montagna? Un territorio? O un popolo? Se è un popolo, quale popolo? https://penademuerteya.com/2026/10/15/sion-una-montagna-un-territorio-o-un-popolo-se-e-un-popolo-quale-popolo/ 2 Справедливе покарання для власників небезпечних тварин, які спричинили смерть невинних людей, має бути законним у Перу. https://gabriels.work/2026/09/09/idi08devildogs/ 3 السير على حافة الموت في الطريق المظلم، لكنه يبحث عن النور – يفسر الأضواء المنعكسة على الجبال ليتجنب خطوة خاطئة، ليتفادى الموت. https://bestiadn.com/2026/07/04/idi23way/ 4 Să analizăm infograficul care analizează și critică mesajul vizual și calomnios împotriva sfinților. https://antibestia.com/2026/05/28/sa-analizam-infograficul-care-analizeaza-si-critica-mesajul-vizual-si-calomnios-impotriva-sfintilor/ 5 Jacob Deceived a Blind Man… And God Loved Him? https://purifying-the-message.blogspot.com/2026/08/zeus-and-ganymede.html
«A respecta pe Dumnezeu înseamnă a respecta adevărul: un mesaj inconsistent nu poate veni de la Dumnezeu; inconsistența este demascată, nu binecuvântată. Paradoxul lui Lazăr.
Paradoxul lui Lazăr: Moare omul o singură dată sau de două ori?
Se plimbă Lazăr printre noi… și are peste 2000 de ani? Dacă Isus l-a înviat pe Lazăr, întrebarea este simplă: a murit din nou… sau are astăzi aproape 2000 de ani? În Evrei 9:27 se spune clar: ‘Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată’. Dar în Ioan 11:43-44 se afirmă: ‘Lazăre, vino afară! Și mortul a ieșit’. Atunci nu rămân decât trei opțiuni:
Opțiunea 1: Lazăr nu a mai murit a doua oară. Dacă este așa, ar trebui să aibă aproape 2000 de ani. L-a văzut cineva?
Opțiunea 2: Lazăr chiar a murit din nou. Atunci omul nu moare ‘o singură dată’.
Opțiunea 3: Povestea a fost adăugată secole mai târziu și ni s-a spus ceva ce nu s-a întâmplat niciodată. Pe scurt: cineva a inventat-o… și milioane de oameni nu au contestat-o niciodată.
Trei opțiuni. Gândește-te bine: care dintre ele este cea mai logică? Un împărat roman ar fi putut gândi: ‘Voi spune tuturor să i se închine (Evrei 1:6), îl voi asocia cu Zeus, îi voi atribui miracole și, în final, toți se vor închina lui Jupiter, zeul nostru roman’.
Biblia vorbește și despre alte învieri: ‘Fetițo, scoală-te!’ (Marcu 5:41) — și fiica lui Iair a revenit la viață. ‘Tinere, îți zic, scoală-te!’ (Luca 7:14) — și fiul văduvei din Nain s-a ridicat. Matei 27:52-53 afirmă că, după moartea lui Isus: ‘Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care adormiseră au înviat…’ Vechiul Testament relatează, de asemenea, învieri: fiul văduvei din Sarepta (1 Regi 17:17-24), fiul șunamitei (2 Regi 4:32-37) și un mort care învie atingând oasele lui Elisei (2 Regi 13:20-21).
Singura opțiune logică este: Opțiunea 3: Poveștile au fost adăugate ulterior și nu au avut loc niciodată. Deoarece această situație este absurdă: Presa îi ia un interviu lui Lazăr cel înviat, iar el le spune: ‘Evrei 9:27 spune că omul moare o singură dată, de aceea sunt încă aici’.
Dacă a existat o manipulare a mesajului, Roma nu s-ar fi putut limita la modificarea textelor recente, deoarece religia pe care a persecutat-o poseda deja scrieri cu secole înainte de existența Imperiului Roman. Prin urmare, pentru a impune un nou mesaj, a fost necesar să adapteze și textele antice pentru ca întregul să pară coerent.
Nu poate fi adevărat mesajul din Evrei 9:27 și, în același timp, ca Isus să-l fi înviat pe Lazăr, iar alți oameni să fi fost înviați cu mii de ani în urmă. Dacă este așa, unde sunt ei dacă, în realitate, se moare o singură dată?
«
«Să analizăm infograficul care analizează și critică mesajul vizual și calomnios împotriva sfinților.
Nici Gabriel nu a fost trimis să apere Sodoma, nici Mihail nu a fost trimis să apere Imperiul Roman; prin urmare, acel legionar roman nu este Mihail, iar acel bărbat cu păr lung, cu posturi și haine feminine, nu este Gabriel… așa nu sunt prietenii lui Lot. Dacă Imperiul Roman nu i-a respectat pe mesagerii sfinți, iar rămășița sa nici astăzi nu arată respect față de ei, chiar crezi că au apărat vreodată adevăratul mesaj față de care erau ostili, respectându-l în integritatea sa?
Să analizăm infograficul care analizează și critică mesajul vizual și calomnios împotriva sfinților:
Cercuri roz (instituție idolatru):Se impune rugăciunea către o imagine și plata pentru protecție, uzurpându-se autoritatea divină și numindu-l ‘Satana’ pe oricine nu se supune.
Cercuri albastre (răspuns):Această practică este denunțată ca idolatrie și ca încălcare a legii lui Dumnezeu. Instituția este acuzată că profită de pe urma credinței, că îi protejează pe cei nedrepți și că înșală oamenii cu o falsă protecție divină. În plus, pretinsa sa autoritate spirituală este pusă sub semnul întrebării și ridiculizată, arătându-se contradicțiile cu ceea ce pretinde că apără.
Clarificare esențială:Critica nu este o apărare oarbă a tot ceea ce este numit ‘lege’, deoarece se susține și că această lege a fost manipulată; denunțul vizează atât idolatria, cât și coruperea mesajului însuși.
Concluzie:Reacția de mânie se potrivește tiparului denunțat: adevărul este respins, cei drepți sunt calomniați, iar mesajul este deformat pentru a menține puterea.
Cercurile roz: Zeul Marte adorat de Imperiul Roman:
1: Acceptă-L pe Dumnezeu și roagă-te acestei imagini (B). Dacă vrei protecție, angajează serviciile mele și îndreaptă-ți rugăciunile către mine astfel: ‘Principe al oștirii cerești, te rugăm să ne protejezi de rău…’.
2: Dacă ești împotriva mea, ești Satana, pentru că eu sunt cu Dumnezeu.
Cercurile albastre: Adversarul zeului Marte:
1: Taci, uzurpatorule. Este scris în Exodul 20:5: ‘Să nu cinstești niciun chip cioplit.’ A te ruga ție ar însemna să te consideri un dumnezeu, iar în Exodul 20:3 este scris: ‘Să nu ai alți dumnezei în afară de Iehova.’
2: Nu există niciun dumnezeu comparabil cu Cel care i-a creat pe toți ceilalți dumnezei. Potrivit Psalmului 82, Iehova stă în mijlocul dumnezeilor, condamnându-i pe cei care îi primesc pe cei nedrepți; dar instituția pe care o aperi le deschide ușile tuturor, pentru că prin idolii tăi slujitorii tăi caută banii pe care cei nedrepți îi plătesc pentru a simți că sunt protejați de Dumnezeu.
3: Spui că ești principele oștirii cerești. Te-ai privit în oglindă (A)? Ei sunt adepții tăi (C)? Ai venit să aperi Sodoma sau să-i aperi pe cei drepți? Crezi cu adevărat că Dumnezeu este de partea ta, sau în disperarea ta îi calomniezi pe cei pe care Dumnezeu îi va salva cu adevărat? Deuteronomul 22:5: ‘Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, iar bărbatul să nu îmbrace haine femeiești; căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea lui Iehova, Dumnezeul tău.’
Daniel 12:1 În vremea aceea se va ridica Mihail…
Psalmii 41:10 Dar Tu, Iehova, ai milă de mine și ridică-mă, ca să le răsplătesc.
Proverbele 21:31 Calul este pregătit pentru ziua luptei, dar victoria vine de la Iehova.
Psalmii 41:11 Prin aceasta voi cunoaște că Îți găsești plăcerea în mine: că vrăjmașul meu nu va triumfa asupra mea.
Te-ai mâniat… Așa s-au mâniat împotriva adevărului și persecutorii imperiului pe care îl slujești; de aceea au negat legea ‘ochi pentru ochi’, acuzându-și în mod fals victimele și profeții poporului lor că au negat-o.
Isaia 42:1 Iată robul Meu, pe care îl voi sprijini; alesul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea…
Psalmii 112:10 Cel rău va vedea și se va mânia; va scrâșni din dinți și se va topi. Dorința celor răi va pieri.
Când Imperiul îi numește ‘sfinți’ pe adversarii sfinților, imperiul și apropiații săi spun o altă poveste…
«
«Mergând pe Marginea Morții de-a Lungul Drumului Întunecat, Căutând Totuși Lumina Interpretând luminile ce se revarsă peste munți pentru a evita un pas greșit, pentru a scăpa de moarte. █
Noaptea a coborât peste autostrada centrală, un văl de întuneric acoperind drumul șerpuitor ce se strecura prin munți. Nu mergea fără scop—calea sa era libertatea—dar călătoria abia începuse. Cu trupul amorțit de frig și stomacul gol de zile întregi, singura lui companie era umbra sa alungită, proiectată de farurile camioanelor care vuiau pe lângă el, înaintând necontenit, indiferente la prezența lui. Fiecare pas era o provocare, fiecare curbă o nouă capcană pe care trebuia s-o evite nevătămat.
Timp de șapte nopți și șapte dimineți, a fost forțat să înainteze de-a lungul liniei galbene subțiri a unui drum îngust cu două benzi, în timp ce camioane, autobuze și remorci treceau în goană la doar câțiva centimetri de trupul său. În întuneric, vuietul asurzitor al motoarelor îl învăluia, iar luminile camioanelor din spate își proiectau strălucirea asupra munților din față. În același timp, altele veneau din direcția opusă, obligându-l să decidă în fracțiuni de secundă dacă să-și accelereze pașii sau să rămână pe poziție în această călătorie periculoasă—unde fiecare mișcare făcea diferența dintre viață și moarte.
Foamea era o fiară care-l devora din interior, dar frigul nu era mai puțin nemilos. În munți, zorii erau o gheară invizibilă care-i străpungea oasele, iar vântul îi înfășura trupul cu suflarea sa înghețată, ca și cum ar fi vrut să stingă ultima scânteie de viață pe care o mai avea. Căuta adăpost oriunde putea—uneori sub un pod, alteori într-un colț unde betonul îi oferea o brumă de protecție—dar ploaia nu avea milă. Apa i se infiltra prin hainele zdrențuite, i se lipea de piele și îi fura ultimele fărâme de căldură.
Camioanele își continuau marșul, iar el, cu speranța încăpățânată că cineva va avea milă, își ridica mâna, așteptând un gest de umanitate. Dar șoferii treceau pe lângă el—unii cu priviri disprețuitoare, alții pur și simplu ignorându-l, ca și cum ar fi fost o fantomă. Din când în când, câte un suflet milos se oprea și îi oferea o scurtă călătorie, dar erau puțini. Cei mai mulți îl priveau ca pe o pacoste, doar o altă umbră pe drum, un om care nu merita ajutor.
Într-una din acele nopți nesfârșite, disperarea l-a împins să scormonească prin rămășițele de hrană abandonate de călători. Nu simțea rușine să recunoască: se lupta cu porumbeii pentru mâncare, smulgând bucăți de biscuiți întăriți înainte ca acestea să dispară. Era o luptă inegală, dar el era unic—nu era dispus să se plece înaintea niciunei imagini pentru a-i aduce onoruri și nici să accepte vreun om ca fiind ‘singurul său Domn și Mântuitor.’ A refuzat să urmeze tradițiile religioase impuse de fanaticii religioși—aceia care l-au răpit de trei ori din cauza diferențelor de credință, aceia ale căror calomnii l-au împins pe acea linie galbenă. Într-un alt moment, un om bun i-a oferit o bucată de pâine și un suc—un gest mic, dar un balsam pentru suferința lui.
Dar indiferența era norma. Când cerea ajutor, mulți se îndepărtau, ca și cum s-ar fi temut că nenorocirea lui ar putea fi contagioasă. Uneori, un simplu ‘nu’ era suficient pentru a-i zdrobi speranța, dar alteori, disprețul era reflectat în cuvinte reci sau priviri goale. Nu putea înțelege cum puteau să-l ignore, pe cineva care abia se mai ținea pe picioare, cum puteau să vadă un om prăbușindu-se și să nu clipească măcar.
Și totuși, a continuat să meargă—nu pentru că avea putere, ci pentru că nu avea altă alegere. A înaintat pe drum, lăsând în urmă kilometri de asfalt, nopți fără somn și zile fără hrană. Adversitatea l-a lovit cu tot ce avea, dar el a rezistat. Pentru că, în adâncul sufletului său, chiar și în cea mai neagră disperare, încă ardea o scânteie de supraviețuire, alimentată de dorința lui de libertate și dreptate.
Psalmii 118:17
‘Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului.’
18 ‘Domnul m-a pedepsit aspru, dar nu m-a dat morții.’
Psalmii 41:4
‘Am zis: Doamne, ai milă de mine și vindecă-mă, căci mărturisesc cu pocăință că am păcătuit împotriva Ta.’
Iov 33:24-25
‘Atunci Dumnezeu Se va îndura de el și va zice: ‘Scapă-l, ca să nu se coboare în groapă, căci am găsit o răscumpărare pentru el.»
25 ‘Carnea lui va redeveni proaspătă ca în tinerețe, el va întineri din nou.’
Psalmii 16:8
‘L-am pus necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.’
Psalmii 16:11
‘Îmi vei arăta calea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice la dreapta Ta.’
Matei 7:13-14 Intrați pe poarta cea strâmtă; căci largă este poarta și lată este calea care duce la pieire, și mulți sunt cei ce intră pe ea; dar strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o găsesc.
Leviticul 21:13 El își va lua de soție o fecioară. 14 Nu va lua de soție o văduvă, nici o femeie divorțată, nici una necinstită, nici o prostituată, ci își va lua de soție o fecioară din poporul său, 15 ca să nu-și pângărească sămânța în mijlocul poporului său; căci Eu sunt DOMNUL, care îl sfințesc.
Isaia 51:7 Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți dreptatea, popor în a cărui inimă este legea Mea. Nu vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor. 8 Căci molia îi va mânca precum o haină și viermele îi va mânca precum lâna; dar dreptatea Mea va dăinui pentru totdeauna și mântuirea Mea din neam în neam.
Psalmii 119:1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă după legea DOMNULUI.
Deuteronomul 19:18 Judecătorii să cerceteze bine; și dacă martorul acela este un martor mincinos și a mărturisit mincinos împotriva fratelui său, 19 atunci să-i faceți așa cum plănuise el să-i facă fratelui său; astfel să îndepărtezi răul din mijlocul tău. 20 Ceilalți vor auzi și se vor teme și nu vor mai săvârși o asemenea faptă rea în mijlocul tău. 21 Ochiul tău să nu-l cruțe: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
Psalmii 119:34 Dă-mi pricepere și voi păzi legea Ta și o voi împlini din toată inima mea.
Daniel 12:3 Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce îi îndrumă pe mulți la dreptate vor fi ca stelele, în vecii vecilor.
Psalmii 41:11 Prin aceasta voi cunoaște că Îți găsești plăcerea în mine: că vrăjmașul meu nu triumfă asupra mea.
Mica 7:10 Atunci vrăjmașa mea va vedea și rușinea o va acoperi, ea, care îmi zicea: ‘Unde este DOMNUL, Dumnezeul tău?’ Ochii mei o vor vedea; acum ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe ulițe.
Psalmii 41:12 Dar pe mine m-ai sprijinit în neprihănirea mea și m-ai așezat înaintea feței Tale pentru totdeauna.
Apocalipsa 11:4
‘Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Dumnezeului pământului.’
Isaia 11:2
‘Duhul Domnului Se va odihni peste El: duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul.’
Am făcut greșeala de a apăra credința din Biblie, dar din ignoranță. Totuși, acum văd că nu este cartea de călăuzire a religiei persecutate de Roma, ci a celei create de Roma pentru a se desfăta prin celibat. De aceea au predicat un Hristos care nu se căsătorește cu o femeie, ci cu biserica Sa, și îngeri care, deși au nume masculine, nu arată ca niște bărbați (trageți propriile concluzii).
Estas imagini sunt afine sfinților falși, celor care sărută statui de ipsos. Aceste statui seamănă cu cele ale zeilor greco-romani, deoarece sunt aceiași zei reprezentați, doar că sub alte nume.
Mesajul lor este incompatibil cu interesele adevăraților sfinți. Prin urmare, aceasta este penitența mea pentru acel păcat neintenționat. Negând o religie falsă, le neg pe toate celelalte. Și când voi termina această penitență, atunci Dumnezeu mă va ierta și mă va binecuvânta cu ea, cu acea femeie specială de care am nevoie. Pentru că, deși nu cred toată Biblia, cred ceea ce mi se pare drept și logic în ea; restul este calomnie romană.
Proverbele 28:13
‘Cel ce își ascunde păcatele nu va propăși, dar cel ce le mărturisește și le părăsește va căpăta milă.’
Proverbele 18:22
‘Cine găsește o soție găsește un lucru bun și capătă bunăvoința Domnului.’
Caut favoarea lui Iehova întruchipată în acea femeie specială.
Ea trebuie să fie așa cum Iehova poruncește să fie.
Dacă acest lucru te deranjează, este pentru că ai pierdut:
Leviticul 21:14
‘Văduvă, femeie divorțată, femeie stricată sau desfrânată, să nu ia, ci să ia de soție o fecioară din poporul său.’
Pentru mine, ea este slava mea:
1 Corinteni 11:7
‘Femeia este slava bărbatului.’
Slava este victoria, și o voi găsi prin puterea luminii. Prin urmare, deși încă nu o cunosc, i-am dat deja un nume: ‘Victoria Luminii’ (Light Victory).
Și mi-am poreclit paginile web ‘OZN-uri’ pentru că ele călătoresc cu viteza luminii, ajungând în colțurile lumii și trimițând raze de adevăr care doboară calomniatorii. Cu ajutorul paginilor mele web, o voi găsi, iar ea mă va găsi pe mine.
Când mă va găsi și o voi găsi, îi voi spune:
‘Nu ai idee câte algoritmi de programare a trebuit să creez ca să te găsesc. Nu ai idee câte dificultăți și câți adversari am înfruntat pentru a te găsi, Victoria mea a Luminii!’
Am înfruntat moartea însăși de multe ori:
Chiar și o vrăjitoare s-a prefăcut că ești tu! Imaginează-ți, mi-a spus că ea este lumina, în ciuda comportamentului ei calomnios. M-a calomniat ca nimeni altcineva, dar m-am apărat ca nimeni altcineva ca să te găsesc. Tu ești o ființă a luminii, de aceea am fost făcuți unul pentru celălalt!
Acum, hai să plecăm din acest loc blestemat…
Aceasta este povestea mea. Știu că ea mă va înțelege și la fel și cei drepți.
Isaia 51:6 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți pământul de dedesubt; căci cerurile vor pieri ca fumul, iar pământul se va învechi ca o haină, și locuitorii lui vor pieri de asemenea; dar mântuirea Mea va fi pentru totdeauna, iar dreptatea Mea nu va pieri.
Psalmii 16:11
‘Îmi vei arăta calea vieții;
în prezența Ta este plinătate de bucurie;
la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna.’
Matei 7:13-14
Intrați pe poarta cea strâmtă; căci largă este poarta și lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei care intră pe ea; dar strâmtă este poarta și grea este calea care duce la viață, și puțini sunt cei care o găsesc.
Leviticul 21:13 El își va lua de soție o femeie fecioară. 14 Nu își va lua văduvă, nici femeie divorțată, nici femeie necinstită, nici prostituată, ci își va lua de soție o fecioară din poporul său, 15 ca să nu-și pângărească urmașii în mijlocul poporului său; căci Eu sunt Iehova, Cel care îi sfințesc.
Psalmii 118:20 Aceasta este poarta Domnului; cei drepți vor intra pe ea.
Proverbele 19:14 Casa și bogățiile sunt o moștenire de la părinți, dar o soție înțeleaptă este de la Domnul.
Daniel 12:13 Dar tu, Daniele, mergi până la sfârșit; te vei odihni și te vei ridica pentru a-ți primi moștenirea la sfârșitul zilelor.
Daniel 12:9 El a răspuns: Du-te, Daniele, căci aceste cuvinte sunt ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.
Apocalipsa 10:5-7 Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și cele din el, pământul și cele de pe el, marea și cele din ea, că nu va mai fi nicio întârziere; ci în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să sune din trâmbiță, taina lui Dumnezeu se va împlini, așa cum a vestit slujitorilor Săi, profeții.
Daniel 12:7 Și l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre cer și a jurat pe Cel ce trăiește în veci că va fi pentru o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme. Și când se va sfârși împrăștierea puterii poporului sfânt, toate aceste lucruri se vor împlini.
Și când o voi găsi, îi voi spune: ‘Îți mulțumesc că m-ai găsit, fecioară a porții, vino, îmbrățișează-mă și lasă-mă să-ți dau un sărut pe gură…’
Aici demonstrez că am un nivel ridicat de capacitate logică, ia-mi concluziile în serios. https://ntiend.me/wp-content/uploads/2026/06/math21.pdf
If c+39=92 then c=53
«Cupidon este condamnat la iad împreună cu ceilalți zei păgâni (Îgerii căzuți, trimiși la pedeapsă veșnică pentru răzvrătirea lor împotriva dreptății) █
A cita aceste pasaje nu înseamnă a apăra întreaga Biblie. Dacă 1 Ioan 5:19 spune că „întreaga lume zace în puterea celui rău”, dar conducătorii jură pe Biblie, atunci Diavolul domnește cu ei. Dacă Diavolul stăpânește cu ei, cu ei domnește și frauda. Prin urmare, Biblia conține o parte din acea fraudă, camuflată printre adevăruri. Conectând aceste adevăruri, îi putem dezvălui înșelăciunile. Oamenii drepți trebuie să cunoască aceste adevăruri, astfel încât, dacă au fost înșelați de minciunile adăugate în Biblie sau în alte cărți similare, să se poată elibera de ele.
Daniel 12:7 Și l-am auzit pe omul îmbrăcat în pânză, care era pe apele râului, ridicând mâna dreaptă și stânga la cer și jurând pe Cel ce trăiește în veci, că va fi un timp, vremuri și jumătate de timp. Și când împrăștierea puterii poporului sfânt se va împlini, toate aceste lucruri se vor împlini.
Având în vedere că „Diavolul” înseamnă „defăimător”, este firesc să ne așteptăm ca persecutorii romani, fiind adversari ai sfinților, să fi depus mai târziu mărturie falsă despre sfinți și mesajele lor. Astfel, ei înșiși sunt Diavolul și nu o entitate intangibilă care intră și iese din oameni, așa cum am fost făcuți să credem tocmai de pasaje precum Luca 22:3 („Atunci Satana a intrat în Iuda…”), Marcu 5:12-13 (demonii intră în porci) și Ioan 13:27 („După ce Satana a intrat în el”.
Acesta este scopul meu: să-i ajut pe oamenii drepți să nu-și irosească puterea crezând minciunile impostorilor care au alterat mesajul inițial, care nu a cerut niciodată nimănui să îngenuncheze înaintea nimicului sau să se roage la ceva ce a fost vreodată vizibil.
Nu întâmplător în această imagine, promovată de Biserica Romană, Cupidon apare alături de alți zei păgâni. Ei au dat nume de sfinți adevărați acestor zei falși, dar uitați-vă la cum se îmbracă acești bărbați și cum își poartă părul lung. Toate acestea sunt împotriva fidelității față de legile lui Dumnezeu, pentru că este un semn al răzvrătirii, un semn al îngerilor rebeli (Deuteronom 22:5).
Șarpele, diavolul sau Satana (calomniatorul) în iad (Isaia 66:24, Marcu 9:44). Matei 25:41: „Atunci el va spune celor din stânga lui: „Depărtați-vă de la Mine, blestemaților, în focul veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui.” Iadul: focul veșnic pregătit pentru șarpe și îngerii lui (Apocalipsa 12:7-12), pentru că a combinat adevărurile cu ereziile din Biblie, pentru că a creat Torse, Coranul și Coranul pentru fals. au numit apocrife, pentru a da credibilitate minciunilor din cărțile sfinte false, toate în răzvrătire împotriva dreptății.
Cartea lui Enoh 95:6: „Vai de voi, martori mincinoși, și de cei care poartă prețul nelegiuirii, căci veți pieri deodată!” Cartea lui Enoh 95:7: „Vai de voi, nedrepții care îi persecutați pe drepți, căci voi înșivă veți fi predați și persecutați din cauza acelei nelegiuiri și greutatea poverii voastre va cădea asupra voastră!” Proverbele 11:8: „Cel neprihănit va fi izbăvit de necazuri, și cel nedrept va intra în locul lui.” Proverbele 16:4: „Domnul și-a făcut toate lucrurile pentru El, chiar și pe cel rău pentru ziua răului.”
Cartea lui Enoh 94:10: „Vă spun, nedreptăților, că cel care v-a creat vă va doborî; Dumnezeu nu va avea milă de distrugerea ta, dar Dumnezeu se va bucura de distrugerea ta.” Satana și îngerii lui în iad: a doua moarte. O merită pentru că au mințit împotriva lui Hristos și a ucenicilor Săi credincioși, acuzându-i că sunt autorii blasfemiilor Romei din Biblie, cum ar fi dragostea lor pentru diavol (dușman).
Isaia 66:24: „Și vor ieși și vor vedea cadavrele oamenilor care au călcat împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, nici focul lor nu va fi stins; și vor fi o urâciune pentru toți oamenii.” Marcu 9:44: „Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.” Apocalipsa 20:14: „Și moartea și Hades au fost aruncați în iazul de foc. Aceasta este moartea a doua, lacul de foc.”
Profetul fals spune: „Dumnezeu iartă orice nedreptate… cu excepția criticii dogmelor noastre.”
Falsul profet: ‘Dumnezeul este pretutindeni, dar ascultă rugăciunile tale doar dacă te rogi lui prin imaginile mele.’
Mielul se îndepărtează de carne; lupul deghizat se repede asupra ei.
Cuvântul lui Satan (Zeus): ‘Nu le-am dat soții, le-am dat sutane; acum, pentru a onora exemplul meu cu Ganimede, caută să vâneze copii străini în fiecare căsătorie pe care o binecuvântează în numele meu.’
Cuvântul lui Satana: «Important este ca, după fiecare dezbatere, să continue să-mi onoreze textele, deoarece acolo unde textele mele sunt întotdeauna onorate, adevărul nu va avea niciodată ultimul cuvânt în dezbateri.»
Cuvântul lui Satan (Zeus, Jupiter): «În timp ce preoții mei binecuvântează ceea ce ei înșiși nu practică —pentru că urmăresc doar ca fiii acelor căsătorii să se apropie de mine— ei vestesc împărăția mea. În împărăția mea nu vor exista căsătorii: toți vor fi asemenea îngerilor mei androginici cu părul lung, iar gloria lor va fi să trăiască în genunchi înaintea luminii chipului meu.»
Fără statui sau imagini, falsul profet este șomer. Fără minciuni, dispare.
Vor să te convingă că a muri pentru ei este curaj, iar a trăi pentru tine este lașitate. Nu permite asta.
Cuvântul lui Satan (Cuvântul lui Jupiter/Zeus): «A trebuit să creez povestea unui răufăcător care se opunea dreptății și care a devenit sfânt, pentru ca preoții care se închinau imaginii mele să-i poată convinge pe alții că imperiul meu își schimbase tabăra. Astfel, Marte și eu am fi continuat să fim adorați: aceleași chipuri ale noastre, alte nume. În acest fel ar fi existat o scuză pentru a aboli acel incomod ochi pentru ochi împotriva celui rău, pentru a-l face pe cel rău să fie iubit cu iubirea față de dușman și pentru ca genunchii să rămână în continuare plecați în fața imaginilor noastre.»
Sabia a cucerit trupuri, dar se teme de cuvântul care cucerește minți. — Asupritorul înarmat se teme de dreptul luminat.
男ガブリエルはゼウスのメッセージの矛盾を明らかにする：『義に飢え渇く者は幸いである。ただし、目には目を忘れ、正義の敵を愛するならば。』 https://antibestia.com/2026/05/05/idi43re/
La vita e la morte sono in potere delle parole: Gli stolti subiscono le conseguenze delle proprie parole. https://144k.xyz/2026/10/27/la-vita-e-la-morte-sono-in-potere-delle-parole-gli-stolti-subiscono-le-conseguenze-delle-proprie-parole/
Cuvintele lui Zeus: ‘Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în paradis… împreună cu Ganimede, preoții mei nu se căsătoresc și așa este acolo, bărbații vrednici să moștenească împărăția mea nu se căsătoresc cu femei. Vei fi ca îngerii mei cu părul lung și vei trăi îngenuncheat înaintea mea pentru totdeauna.’ Reflecție importantă. Gândirea și întrebarea sunt un act solitar în ținuturile nebunilor condiționați să repete fără a pune întrebări.»
