Dacă mi se spune că spiritul dreptății a inspirat întregul ansamblu de texte și găsesc mesaje incompatibile între ele, atunci explicația „sunt autori diferiți” nu rezolvă problema. Dimpotrivă, o agravează. Un text nu ar trebui considerat adevărat înainte de a fi citit; trebuie să-și câștige această credibilitate prin coerența sa.
Dacă citești cu atenție Psalmul 22, este inevitabil să te gândești la răstignire. Acolo este descris un om înconjurat de privitori care își bat joc de el, spunându-i ca Dumnezeu să-l salveze, și o victimă care strigă: „Mi-au străpuns mâinile și picioarele”.
De fapt, în Ioan 19 se menționează în mod expres că i-au împărțit hainele și au aruncat sorții pentru îmbrăcămintea lui, pentru ca Scriptura să se împlinească. Iar Scriptura citată este tocmai Psalmul 22.
Dar există un detaliu crucial care distruge complet povestea care ne-a fost spusă.
Victima din acel Psalm nu arată iubire față de agresorii săi; dimpotrivă, îi numește în mod disprețuitor: „Câinii m-au înconjurat, o ceată de răufăcători”.
„Dar stați puțin. Dacă acest om este Isus — așa cum ni s-a spus — atunci nu putem lua doar părțile Psalmului care coincid cu răstignirea și să le ignorăm pe celelalte. Același om care spune «mi-au străpuns mâinile și picioarele» este cel care își numește agresorii «câini». Este aceeași persoană la persoana întâi. Suferința este a lui, mâinile sunt ale lui și cuvintele sunt tot ale lui.”
Acest lucru nu se potrivește cu imaginea tradițională a lui Isus care spune pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”.
Iar tiparul se repetă. În Ioan 19 se spune de asemenea că i-au dat să bea oțet, pentru ca Scriptura să se împlinească. Dar dacă citești profeția la care se face aluzie în Psalmul 69 în propriul ei context, vei vedea că omul care primește oțetul nu cere iertare pentru cei care îl torturau; dimpotrivă, el își blestemă în mod deschis dușmanii și cere ca masa lor să devină o capcană.
Atunci întrebarea este inevitabilă: De ce versiunea oficială ne prezintă un martir care îi iubește pe cei care îl ucid, când textele pe care se bazează prezintă un om plin de indignare, dispreț și strigăt de dreptate împotriva agresorilor săi?
Ne-au transmis mărturia reală sau o narațiune modificată de Roma pentru a ne învăța supunerea?
Gândiți-vă la aceste detalii. Trageți-vă propriile concluzii.
Ayudando al pensamiento crítico a sacudirse de dogmas impuestos desde la niñez. Soy creador del blog: https://ntiend.me (https://gabriels.work).
Este blog no solo está en español y tiene como propósito respetar la inteligencia frente al dogma.
Este blog no fue creado para defender la Biblia ni para buscarle una interpretación alternativa, porque eso sería darle crédito como un bloque coherente de mensajes. Los textos allí atribuidos a los santos contienen contradicciones demasiado numerosas para etiquetarlas como simples accidentes o diferencias de interpretación. Mientras se atribuye a los santos mensajes tanto de amor como de odio hacia sus enemigos, aquí hay gato encerrado. La cuestión no es cómo interpretar la Biblia o sus enigmas, sino saber hasta dónde llegan las raíces del engaño: si los mensajes están adulterados, no tiene sentido perder el tiempo intentando descifrar enigmas bíblicos posiblemente adulterados por la mano que mató a los santos y se apoderó de sus escritos para arrogarse la autoridad moral de determinar qué escritura, original o escrita por esa mano asesina, debía considerarse “la verdad” y cuál no.
//
Helping critical thinking shake off the dogmas imposed since childhood. I am the creator of the blog: https://ntiend.me (https://gabriels.work).
This blog is not only in Spanish and is intended to respect intelligence in the face of dogma.
This blog was not created to defend the Bible or to seek an alternative interpretation of it, because that would give it credit as a coherent body of messages. The texts attributed there to the saints contain far too many contradictions to dismiss them as mere accidents or differences in interpretation. While the saints are attributed with messages expressing both love and hatred toward their enemies, there is something fishy going on here. The question is not how to interpret the Bible or its enigmas, but rather how deep the roots of the deception go: if the messages have been adulterated, there is no point wasting time trying to decipher biblical enigmas possibly adulterated by the hand that killed the saints and seized their writings in order to arrogate to itself the moral authority to determine which writing, original or written by that murderous hand, was to be considered “the truth” and which was not.
Ver todas las entradas de José Carlos Galindo Hinostroza
